Dostoievski – Recomandări de lectură pentru adolescenți și nu numai

…Îmi scrieţi că nu i-aţi dat până acum să citească fetei Dumneavoastră nimic din literatură, din teama de a nu-i dezvolta fantezia Mie însă mi se pare că asta nu este întru totul corect: fantezia este o forţă naturală a omului şi, cu atât mai mult, a tuturor copiilor la care ea este din cea mai fragedă vârstă, preponderentă faţă de toate celelalte însuşiri, foarte dezvoltată şi pretinde să fie hrănită. Nedându-i hrană, sau o omori, sau, din contră, îi permiţi să se dezvolte excesiv (singurul lucru într-adevăr nociv), prin propriile ei forţe. Un asemenea efort nu va face însă decât să epuizeze prematur latura spirituală a copilului. Pe când impresiile generate de frumos sunt necesare tocmai în copilărie.

Pe când aveam 10 ani am văzut la Moscova un spectacol cu Hoţii de Schiller în care juca Mocealov şi Vă asigur că impresia extrem de puternică pe care mi-a făcut-o atunci a avut asupra laturii mele spirituale un efect benefic. La 12 ani l-am citit, la ţară, în timpul vacanţei, pe Walter Scott în întregime şi chiar dacă mi-am dezvoltat astfel fantezia şi sensibilitatea, măcar le-am îndreptat într-o direcţie bună şi nu într-una rea, mai ales că am luat cu mine în viaţă atâtea lucruri minunate şi atâtea impresii înălţătoare, încît e sigur că ele au constituit în sufletul meu o mare forţă pentru lupta cu impresiile seducătoare, pasionale şi degradante.

Vă sfătuiesc şi pe Dumneavoastră să îi daţi acum fiicei: pe Walter Scott, mai ales că el a fost uitat de noi, ruşii, şi mai târziu, când va trăi propria ei viaţă, nu va mai găsi nici posibilitatea, şi nici nu va simţi nevoia de a-l cunoaşte singură pe acest mare scriitor; aşadar, prindeţi clipa pentru a i-l face cunoscut cât se mai află încă în casa părintească, căci Walter Scott are o mare importanţă pedagogică. Pe Dickens să-l citească în întregime, fără nici o excepţie.

Faceţi-i cunoscută literatura secolelor trecute (Don Quijote şi chiar Gil Blas). Cel mai bine este să începeţi cu versuri. Pe Puşkin trebuie să-l citească tot – şi versurile şi proza. Pe Gogol la fel. Turgheniev, Goncearov, dacă doriţi; scrierile mele; nu cred însă să-i fie toate de folos. E bine să citească toată istoria lui Schlosser, pe cea rusească a lui Soloviov. E bine să nu-l ocoliţi pe Karamzin. Pe Kostomarov nu i-l daţi deocamdată. Cucerirea Peru-ului şi a Mexicului de Prescott sunt necesare. În general, operele istorice au o mare importanţă educativă. Lev Tolstoi trebuie citit în întregime. Shakespeare, Schiller, Goethe – toate acestea există şi în traduceri ruseşti foarte bune.

Aşa deci, deocamdată este suficient şi atât. Veţi vedea şi Dumneavoastră că ulterior, cu trecerea anilor, se va mai putea adăuga câte ceva! Literatura din reviste ar trebui, pe cât posibil, exclusă, deocamdată cel puţin. Nu ştiu dacă veţi rămâne mulţumit de sfaturile mele. V-am scris după ce m-am gândit, îndelung şi din proprie experienţă. Dacă veţi fi mulţumit voi fi foarte bucuros. O întrevedere personală consider că ar fi, deocamdată, absolut inutilă, mai ales că acum se întâmplă să fiu într-adevăr foarte ocupat. În afară de asta, repet, nu mă consider deloc foarte competent în această problemă. V-am trimis un număr din Jurnal. El costă cu expediere cu tot doar 35; vă rămân dator cu 65 de copeici.

Scrisoare către N. L. Ozmidov. Staraia Russa, 18 august 1880

***

..Câţi ani are fiul Dumneavoastră? – nu mi-aţi scris acest lucru. – Nu am să vă spun decât lucruri generale nu cumpăraţi şi nu îi daţi decât ceea ce trezeşte frumosul şi naşte gâduri înalte. Dacă a împlinit şaisprezece ani să-l citească pe Jukovski, Puşkin, Lermontov. Dacă îi place poezia să-i citească pe Schiller, Goethe, Shakespeare în traducerile şi ediţiile lui Gherbel; pe Turgheniev, Ostrovski şi Lev Tolstoi să-i citească neapărat, mai ales pe Lev Tolstoi. (Gogol trebuie dat, fără îndoială, în întregime). Cu alte cuvinte toată literatura clasică rusă.

Ar fi foarte bine să îndrăgească istoria. Să citească din Soloviov, istoria universală a lui Schlosser, scrieri istorice separate, cum ar fi Cucerirea Mexicului şi a Peru-ului de Prescott. În sfârşit, să-i citească pe Walter Scott şi Dickens în traduceri, deşi este destul de greu să faci rost de aceste traduceri. Ei, iată că V-am dat deja prea multe titluri. Dacă le-ar citi pe toate acestea cu atenţie şi plăcere ar deveni deja şi numai cu atât un om cult din punct de vedere literar. Dacă vreţi, îl puteţi da pe Belinski. Cu ceilalţi critici să mai aştepte un timp.

Dacă are mai puţin de 16 ani, daţi-i aceleaşi cărţi pe alese, ghidându-vă în alegerea Dumneavoastră doar după următorul criteriu: le va înţelege sau nu. Ce va putea înţelege aceea să-i şi daţi. Dickens şi Walter Scott pot fi daţi deja şi la copii de 13 ani.

Şi în primul rând, bineînţeles, Evanghelia, Noul Testament în traducere. Iar dacă l-ar putea citi în original (adică în slava veche) ar fi mai bine. Evanghelia şi Faptele Apostolilor – sine qua non.

Scrisoare către o persoană neidentificată (Nikolai Alexandrovici). Petersburg, 19 decembrie 1880