Duminica a V-a din Post – a Sfintei Cuvioasei Maria Egipteanca

Duminica a V-a din Post, este numită şi a 11 Maria Egipteanca. Nu întâmplător a fost ales de către Sfinţii Părinţi acest chip al pocăinţei, această pildă de curaj în lupta dusă în războiul cu patimile cele mai grele.

Biografia acestei preaminunate sfinte femei a fost scrisă de Sfîntul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Odată, în timpul Sfîntului şi Marelui Post, un anume ieromonah, Avva Zosima, s-a retras în pustia cea mai dinlăuntru, cea de dincolo de Iordan, cale de douăzeci de zile de mers. Deodată el a zărit silueta unei fiinţe omeneşti, goală, cu pielea trupului zbîrcită foarte şi cu părul alb strălucitor, ca lîna; aceasta zărindu-д şi ea de departe, a început să fugă de la faţa părintelui, repede.

Bătrînul însă a alergat şi el după acea fiinţă cît a putut şi el de repede, pînă cînd aceea, oprindu-se la un rîu, a strigat tare: „Avva Zosima, iartă-mă pentru Domnul! Dar nu pot vedea faţa ta căci femeie sînt, şi sînt goală!” Atunci bătrînul Zosima şia scos straiul de pe deasupra şi 1-a aruncat femeii care, înfăşurîndu-se cu el, a ieşit din ascunzişul în care intrase. Bătrînul s-a înspăimîntat văzînd că acea femeie necunoscută din pustie îl strigă pe nume. Rugîndu-se de ea cu lacrimi să nu-i ascundă nimic din istoria ei, căci Dumnezeu îl trimisese spre povăţuire şi înţelepţire în pustia aceea, femeia i-a povestit care a fost viaţa ei. Ea se născuse în Egipt, şi începuse să ducă o viaţă plină de desfrînări în Alexandria încă de la vîrsta de doisprezece ani; în astfel de necurată viaţă a trăit ea timp de şaptesprezece ani. Mînată de poftele nestăpînite ale trupului ei, ea s-a îmbarcat odată într-o corabie care avea destinaţia Ierusalim.

Ajungînd în Sfînta Cetate, a voit să meargă şi să se închine şi ea Lemnului Sfintei de viaţăfăcătoarei şi Cinstitei Cruci, dar o putere nevăzută o împiedica pe ea ca să intre în biserică. Cuprinsă de spaimă, ea a privit către icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din naos şi năpădită de silă şi de ruşine faţă de toată ticăloasa şi necurata ei viaţă, s-a rugat Maicii Domnului să o lase să se apropie şi ea de Lemnul Sfintei Cruci şi să i se închine, făgăduind Maicii Domnului că de aici înainte va face cum îi va porunci ea, şi se va duce oriunde Preacurata îi va spune. Atunci puterea nu a mai împiedicat-o să intre în biserică şi să îşi împlinească dorinţa, închinîndu-se Cinstitului Lemn, Maria s-a întors în naos şi a mulţumit cu lacrimi Maicii Domnului că a ascultat ruga ei, a preapăcătoasei. În acel moment a auzit un glas care i-a zis: „Du-te dincolo de Iordan şi vei afla acolo adevărata pace.”

Ea pe dată şi-a cumpărat trei pîini şi a pornit spre Iordan, unde a ajuns în aceeaşi seară. In ziua următoare ea a primit Sfînta împărtăşanie în Mînăstirea Sfîntului loan, după care a trecut de cealaltă parte a Rîului Iordan. Ea a rămas în acea pustie timp de patruzeci şi şapte de ani, fără să iasă de acolo niciodată, pentru nici o trebuinţă, chinuindu-se de mari şi multe spaime, şi de gîndurile cele de desfrînare, ca şi de nişte fiare sălbatice. Ea se hrănea cu ce verdeţuri putea găsi în acea pustie. Terminîndu-şi de istorisit viaţa către Avva Zosima, ea s-a dus puţin mai încolo, stînd la rugăciune; bătrînul a văzut atunci cum femeia se înalţă uşor în văzduh.

După rugăciune, femeia 1-a rugat să vină din nou în anul următor la acelaşi loc al ţărmului Iordanului şi să aducă cu el şi Sfînta împărtăşanie; căci ea va fi acolo, dorind să se cuminece cu Sfintele lui Hristos Taine, după patruzeci şi opt de ani. Bătrînul a venit negreşit în următorul an cu Sfînta împărtăşanie şi cu un coş de merinde pentru Sfînta, la acelaşi loc de pe malul Iordanului, întrebîndu-se cum va face să-i ducă Sfînta împărtăşanie, căci iată, nu este luntre; căci ajunsese acolo şi spre seară. Atunci, în lumina lunii, Avva Zosima a văzut-o pe pustnică apropiinduse de ţărm, de cealaltă parte a apei, a văzut-o însemnînd apa cu semnul sfintei cruci şi venind către el, păşind pe apă ca pe uscat. După ce s-a împărtăşit, Sfînta l-a rugat pe Avva să vină şi în următorul an, la izvoraşul la care a văzut-o prima oară, cel care se afla la douăzeci de zile de mers în pustia mai dinlăuntru, de dincolo de Iordan.

Aşa făcînd şi în următorul an, precum îi poruncise sfînta, Avva Zosima a găsit trupul Sfintei mort în acel loc. Deasupra capului Sfintei, stăteau scrise cu litere pe nisip următoarele cuvinte: „Avva Zosima, îngroapă trupul smeritei Maria chiar în locul în care îl găseşti. Dă ţărîna ţărînei. Am murit pe l aprilie, în chiar noaptea mîntuitoarei Patimi a Domnului nostru lisus, după ce am primit din mîinile Preacuvioşiei tale Sfintele şi Nemuritoarele lui Dumnezeu taine.”

Aşa a aflat Avva Zosima şi numele femeii, pe care nu îl ştiuse nici cînd a auzit istoria ei, nici cînd i-a adus un an după aceea Sfintele Taine. Şi încă altă minune 1-a mai umplut pe Bătrînul Zosima de spaimă, şi anume, că luînd şi împărtăşindu-se cu Sfintele Taine la malul Iordanului, ea a ajuns tot în aceeaşi seară la pîrîiaşul la care Avvei Zosima îi trebuiseră atunci douăzeci de zile ca să ajungă pînă la el. Astfel, preasfinţitul bătrîn a îngropat trupul minunatei Sfinte a lui Dumnezeu, Maria Egipteanca. Ajungînd la mînăstirea lui, Cuviosul Zosima a povestit înaintea întregii obşti povestea vieţii acestei preaminunate femei, împreună cu toate minunile ei la care a fost însuşi martor. Aşa ştie Dumnezeu să proslăvească pe acei mari păcătoşi care cu adevărat se pocăiesc în toate zilele vieţii lor. Sfînta Maria Egipteanca se mai prăznuieşte de către Biserică şi în Duminica a Cincea din Sfîntul şi Marele Post. În aceste sfinte zile de post, Biserica oferă viaţa acestei sfinte ca pildă vie de pocăinţă adevărată pentru toţi creştinii. Sfînta Maria Egipteancă a trecut la locaşurile cele cereşti cam pe la anul 530 după Hristos.