Duminica a VII-a după Paşti la Mănăstirea Suruceni

„Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt.” (In. 17,9)

În Duminica a VII-a după Înviere, a Sfinților Părinţi de la Sinodul I Ecumenic, obștea monahală și credincioșii prezenți la Mănăstirea Suruceni au participat la Sfânta Liturghie oficiată de slujitorii mănăstirii. Pericopa evanghelică a acestei Duminici (Ioan 17, 1-13) ne  prezentată rugăciunea sau cuvântul-testament al Mântuitorului, pe care a rostit-o înaintea pătimirii Sale. Rugăciunea aceasta este numită și Rugăciunea arhierească a Mântuitorului Hristos. Cuvintele ei ar trebui să reprezinte pentru noi hrană duhovnicească întru în­țelegerea și cunoașterea credinței, pentru ca lucrarea și rugăciunea noastră să ne ducă la  „unitatea credinței” și „împărtășirea Sfântului Duh”. În același timp, Duminica aceasta face pomenirea celor 318 Sfinți Părinți de la Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, care au restabilit adevărul credinței celei mântuitoare în Persoana lui Iisus Hristos.

Provocarea pe care ne-o lansează Mântuitorul prin cuvintele rugăciunii Sale nu face altceva decât să ne îndemne a ne ruga unii pentru alții. De aceea ne-a lăsat și Sfânta Liturghie, pentru ca în această atmosferă creștinii să exerseze unitatea credinței și dragostei lor, după unitatea Sfintei Treimi. „Nu putem fi Biserică vie, unită, dacă nu suntem uniţi în cuget, în gând, în credinţă, unii cu alţii. De aceea nu ne împărtăşim până nu zicem Crezul toţi, că acesta ne uneşte într-un cuget, toţi mărturisim acelaşi adevăr, Un Domn, o credinţă, un botez, toţi îl mărturisim şi de-abia apoi ne împărtăşim din acelaşi Potir. Pentru această unire S-a rugat Dumnezeu acolo, pentru această dragoste între noi, nedespărţire, neseparare dureroasă a noastră,” menționează părintele Ciprian Negreanu.

În Grădina Ghetsimani Mântuitorul s-a rugat pentru noi toţi, toți acei care vom dori să-L urmăm. În vreme ce oamenii Îi pregăteau paharul suferinței, sudorii și sângelui, El S-a rugat ca Tatăl Său să le dea oamenilor viața veșnică. S-a rugat pentru unitatea noastră, pentru unitatea noastră cu El și unitatea cu Dumnezeu-Tatăl. Despre această unitate și dragoste în Hristps Sfântul Sofronie Saharov ne spune: „Hristos este Dumnezeul infinit. El n-a fost răstignit numai pentru credincioşi, ci pentru oamenii, de la Adam până la ultimul om născut din femeie. A urma pe Hristos înseamnă a suferi pentru a vindecă și a mântui întreagă umanitate. Nu există cale de mijloc. A iubi pe aproapele nostru că pe noi înșine, a trăi pentru poruncile lui Hristos ne va conduce în Grădina Ghetsimani, unde Hristos se va ruga pentru lumea întreagă. Iubeşte pe aproapele că pe ține însuți. Mi-a fost dat să înțeleg această porunca sub formă unui arbore, cosmic, gigantic, a cărui rădăcina este Adam. Eu nu sunt decât o frunzuliţa pe una din ramurile acestui arbore. Dar acest arbore nu-mi este străin; este temelia mea. Îi aparţîn. A te ruga pentru lumea întreagă, înseamnă a te ruga pentru acest arbore în totalitatea lui, cu miliardele sale de frunze.”

Chemarea acestei Duminici este de a rămâne uniți în rugăciune și în credință, să fim cu toții una în slăvirea Tatălui și Fiului, și  Sfântului Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită. „Pentru ca să se stingă dintre noi toate dezbinările şi să sădească pretutindenea dreapta credinţă şi buna cinstire şi să întoarcă la cunoştinţa adevărului pe toţi cei depărtaţi de la credinţa cea dreaptă şi să-i unească cu Sfânta Sa Biserică sobornicească şi apostolească, Domnului să ne rugăm. Doamne miluiește!”

Sursa: https://manastireasuruceni.md/