Duminica a VIII-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni

„Eu sunt Pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi, şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată.“ (Ioan 6, 35)

În Duminica a VIII-a după Rusalii numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii Suruceni. Sfinţii Părinţi au rânduit să citim la Liturghia din această Duminică fragmentul evanghelic de la Matei (14, 14-22), care prezintă minunea înmulțirii pâinilor. Această minune săvârșită de Mântuitorul Hristos este descrisă și de Evangheliștii Luca și Marcu, care consemnează faptul că înainte de vindecarea celor neputincioși și înmulțirea pâinilor, El „a început să-i învețe multe” (Marcu 6, 34), vorbindu-le „despre Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 9, 11). Această completare ne permite să conștientizăm importanța Cuvântului celui dătător de viață pentru vindecarea și mântuirea noastră.

Omul este un căutător stăruitor și neobosit. Iar faptul că se află mereu în căutarea a ceva indică adevărul că este nemulțumit cu ceea ce a găsit până în acel moment. El însetează și flămânzește mereu, însă nu mereu conștientizează că inima lui nu se liniștește până nu se odihnește în Hristos. „Nimic nu satură și nu umple sufletul mai mult ca trăirea în prezența lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu dă sens vieții, dă rost suferințelor, dă nădejde și credință, dă pace și bucurie. Bunăstarea trupească și realizările pe plan social și familial nu sunt suficiente pentru a-l aduce pe om într-o stare de reală împlinire. Omul fără Dumnezeu este plin de suferințe, dezamăgiri, se află într-o stare de sălbăticie sufletească și are inima împietrită. Când ajunge să cunoască, însă, Harul lui Dumnezeu, toate aceste stări de nesiguranță și întregul său gol existențial se risipesc,” menționează IPS Hierotheos Vlachos.

Înmulţirea pâinilor prefigurează Taina Sfintei Euharistii la care suntem chemaţi la fiecare Sfântă Liturghie. Rugăciunile liturgice ne arată că Mântuitorul Hristos este trimis ca hrană a toată lumea, este Pâinea cea cerească: „Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce Pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mântuitor, izbăvitor şi binefăcător, Care ne binecuvântează şi ne sfinţeşte pe noi…” Dacă am primi această Pâine cerească „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste,“ sufletele noastre ar flămânzi doar după cele ale lui Dumnezeu…

Cu sufletele pustiite de duhul lumii în care trăim, Îl căutăm adesea pe Hristos, ca să ne hrănim cu El și din El. Cât de săraci sufletește sunt cei care nu se întâlnesc cu Dumnezeu pe cărarea vieții…”Să căutăm pe Domnul cu mare dor, cu foame şi cu sete, ca mulţimile acelea care urmau pe Domnul. Şi Domnul, văzând foamea şi setea noastră, se va milostivi de noi, ne va tămădui toată boala şi toată neputinţa trupească; ne va dărui cu îmbelşugare saţiul cel mântuitor de suflet şi ne va învrednici să ne împărtăşim şi mai adevărat de Pâinea nemuririi în ziua cea neînserată a împărăţiei Sale”, ne îndeamnă părintele Petroniu Tănase.

„Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl,“ ne spune Evanghelia de la Ioan (6, 26-27), cuvinte pe care dacă ni le-am aminti mai des, am scăpa de o mulţime de ispite și provocări ale lumii de astăzi, pentru care pe locul întâi e pâinea, circul și mult mai rar Cuvântul…

Sursa: https://manastireasuruceni.md/