Duminica a VIII-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni

„Fericit este cel ce are ca hrană Pâinea care s-a coborât din cer şi a dăruit lumii viaţă.” (Sf. Isaac Sirul)

În Duminica a VIII-a după Cincizecime, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii așezământului monahal. Pericopa evanghelică din această Duminică (Mt. 14, 14-22) ne vorbeşte despre o minune săvârşită de Hristos, care poartă numele generic de înmulţirea pâinilor. Această minune săvârșită de Mântuitorul Hristos este descrisă și de Evangheliștii Luca (cap. 9) și Marcu (cap. 6). Evangheliile ne arată că Mântuitorul Hristos mai întâi a vorbit oamenilor despre Împărăția lui Dumnezeu, a vindecat pe cei bolnavi și apoi le-a oferit tuturor hrană pentru trup.

Omul este un căutător stăruitor și neobosit. Iar faptul că se află mereu în căutarea a ceva indică adevărul că este nemulțumit cu ceea ce a găsit până în acel moment. El însetează și flămânzește mereu, dar nu conștientizează că inima lui nu se liniștește până nu se odihnește în Hristos. „Nimic nu satură și nu umple sufletul mai mult ca trăirea în prezența lui Dumnezeu. Cunoașterea lui Dumnezeu dă sens vieții, dă rost suferințelor, dă nădejde și credință, dă pace și bucurie. Bunăstarea trupească și realizările pe plan social și familial nu sunt suficiente pentru a-l aduce pe om într-o stare de reală împlinire. Omul fără Dumnezeu este plin de suferințe, dezamăgiri, se află într-o stare de sălbăticie sufletească și are inima împietrită. Când ajunge să cunoască, însă, Harul lui Dumnezeu, toate aceste stări de nesiguranță și întregul său gol existențial se risipesc,” menționează IPS Hierotheos Vlachos.

Absența lui Dumnezeu înseamnă lipsă de sens în viața omului. Fericitul Augustin ne spune că sufletul omului este neliniștit până nu Îl întâlnește pe Dumnezeu. Despre acest lucru ne vorbesc și viitorii apostoli, care până la întâlnirea cu Mântuitorul Hristos se aflau în căutarea lui Mesia. După ce îl descoperă pe Hristos, Andrei îi spune fratelui său, Simon: „Am găsit pe Mesia!” (In. 1, 41). Găsirea lui Hristos în pustie de către mulțimea de oameni și însoțirea Lui ne arată că dincolo de greutățile pe care le întâmpinăm în căutarea lui Dumnezeu, nimic nu poate înlocui adevărata bucurie și unicitatea descoperirii Lui.

Dumnezeu oferă fiecărui om posibilitatea unei întâlniri cu El, însă nu Se impune omului, ci Se lasă căutat şi descoperit prin libertatea omului, de unde izvorăște şi frumuseţea atitudinii şi încântării noastre atunci când Îl întâlnim. Și cât de săraci sufletește sunt cei care-și doresc de la această întâlnire doar minune şi saţiu și nu caută Ospăţul Stăpânului Hristos, la care suntem chemaţi de fiecare dată: „cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste “ să primim Pâinea vieţii. Dacă vom mânca dintr-însa, nu ne vor mai flămânzi sufletele decât după cele ale lui Dumnezeu…

Evanghelia de la Ioan (6,1-15), care de asemenea descrie minunea înmulțirii pâinilor, păstrează cuvintele pe care ar trebui să ni le amintim mai des, pentru a nu ne abate de la adevăratul scop al vieții noastre: „Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl!“ (In. 6, 26-27)

Sursa: https://manastireasuruceni.md/