„Dumnezeu se face om, pentru ca omul să se facă dumnezeu.” Nașterea Domnului prăznuită la Mănăstirea Suruceni

Cu două mii de ani în urmă, într-o noapte asemănătoare, dragostea dumnezeiască a coborât în lume, luând chipul unui Prunc. „Dumnezeu Cel veșnic Se naște în timp. Cel fără de trup Se îmbracă în trup. Cel care era dincolo de limitile morții intră în sfera morții. Începe drumul Crucii Domnului, ni se arată iubirea jerfelnică și pătimitoare. Astăzi ieslele Betleemului ne prevestesc peștera în care va fi pus Domnul nostru Iisus Hristos, după ce va fi coborât de pe Cruce,” ne spune mitropolitul Antonie de Suroj. „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi.” (In.15,13). În noaptea tainică a Crăciunului Domnul nostru a împlinit prin înomenirea Sa această lege a vieții triumfătoare și a iubirii.

Fiul lui Dumnezeu se înomenește pentru a aduce lumină și căldură în inimile reci și împietrite ale oamenilor, pentru a-i vindeca de întunericul necunoașterii propriei origini și a sensului vieții pe care o trăiesc. Cel Care este Lumina lumii vine să risipească întunericul în care se cufundă sufletele celor care nu-L mai caută și nu Îi mai cheamă Numele, vine pentru a le reda lumina vieții. Prin Nașterea Mântuitorului, Raiul cel închis din nou s-a deschis pentru tot omul, adică pentru întregul Adam, ale cărui ipostasuri suntem fiecare dintre noi. Mântuitorul Hristos nu doar se naște pentru fiecare dintre noi, ci, prin Nașterea Sa, înnoiește firea întregului Adam, a întregii umanități.

„Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul a urmărit îndreptarea lui Adam şi a Evei, dar înainte de toate îndumnezeirea omului. Potrivit învăţăturii Sfântului Athanasie cel Mare, Dumnezeu S-a făcut om, ca să îl facă pe om dumnezeu. Acelaşi lucru este spus şi de troparele Bisericii: „Dumnezeu Se face om, ca să-l facă pe Adam Dumnezeu”. Din mila şi din iubirea Sa de oameni, Dumnezeu l-a povăţuit pe om în multe feluri, iar în cele din urmă, pentru ca moartea să fie biruită şi omul să fie îndreptat spre îndumnezeire, Dumnezeu S-a întrupat. De altfel, întruparea era încă de la început în planul lui Dumnezeu, de vreme ce, după cum am arătat şi mai înainte, nu exista o altă cale ca omul să ajungă la îndumnezeire, care nu este un lux al vieţii duhovniceşti, ci este scopul şi desăvârşirea omului,” menționează IPS Hierotheos Vlachos.

In marea Sa iubire părintească, Dumnezeu vine la noi, nu ca Cineva Care ne-ar impune o fericire obligatorie, pe care nu suntem dispuși să o primim, ci vine cu nevinovăția unui prunc, pentru a ne despietri și a ne cuceri inimile, pentru a ne deveni  prieten apropiat și drag. Se face Prunc pentru a ne învăța să fim și noi ”asemenea pruncilor”, față de Tatăl Ceresc, pentru a primi Împărăția Sa, pe care vine sa ne-o dăruiască. Vine printre noi să împartă cu noi toate: sărăcia sau bunăstarea, sănătatea sau boala, suferința sau bucuria, eșecurile sau victoriile, toate, în afară de păcat, pe care vrea să-l lăsăm și să ne reînnoim viețile. Acestui Prunc Sfânt, împreună cu craii de la Răsărit și cu păstorii, să ne închinăm cu multă evlavie și bucurie și să ducem vestea Nașterii Sale la toți cei care ne înconjoară, învățând să trăim în lumina și bucuria acestei mari Sărbători.

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Corul mănăstirii i-a bucurat pe cei prezenți cu un buchet de colinde.

La finalul Sfintei Liturghii  a fost dată citirii pastorala ÎPS Părinte Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove.

„Hristos Se naște, măriți-L! 

Hristos din Ceruri, întâmpinați-L! 

Hristos pe pământ, înălțați-vă!”

Sursa: https://manastireasuruceni.md