E deajuns să acoperi geamul cu un strat de argint, îndată te observi doar pe tine…

Un om, cazut la nevoie, a apelat la ajutor. Se adresează către un prieten de-al sau bogat. Însă acela îi spu-se că de fapt el nu poate să-l ajute, pentru că are şi el greutăţi, trebuie să-şi cumpere o maşină nouă şi nu prea poate să-l împrumute. La această discuţie a fost martor un om care era destul de sărac pentru a-i putea ajuta şi pe alţii, însă văzând disperarea în care se afla acel sărman, i-a dat tot ce a avut.

După ce şi-a soluţionat problemele şi omul nostru a reuşit să scape de nevoi, îl frământa o întrebare. De ce un om care nu duce lipsă de nimic nu l-a ajutat, iar unul care abia de-şi duce Crucea, i-a dat tot ce a avut? Atunci a mers la acel sărman să-l întrebe de ce a procedat astfel… Bătrânul spuse:

– Ce vezi pe fereastră?

– Vad femei, copii, natura, soarele…

– Acum uitete în oglindă. Ce vezi?

– Păi mă văd pe mine…

– Vezi? E deajuns să acoperi geamul cu un strat de argint, îndată te observi doar pe tine…

Faceţi bine! Iubiţi-vă aproapele! Post uşor!