E în firea femeii ca atunci când se simte iubită, să se supună bărbatului ei

Da, sunt femeie și vreau să-mi asum toată slăbiciunea de femeie, în dorința ei de a fi alături de bărbat. Există o nevoie în femeie, în orice femeie, ca o dependență, de a fi alături de bărbat, de a fi în preajma lui. De a se simți protejată. Și orice femeie își dorește să fie supusă bărbatului său, sau să găsească acel bărbat căruia să i se poată supune.

Dar aceasta se petrece numai atunci când femeia se simte suficient de iubită, nespus de iubită, încât să se simtă și protejată și să simtă că, gata, de acum, poate lua o pauză, se poate supune soțului, pentru că oricum el va face tot ceea ce este mai bine pentru ea. Și o face cu drag, o face natural. Nu e vorba aici de dominație, sau de vreun joc câștigat sau de frică. E vorba despre firescul lucrurilor.

Căsătoria este asemănată cu relația mistică dintre Dumnezeu Hristos și Biserică. De aceea unul dintre cele mai îndrăgite texte ale Sfintei Scripturi a rămas dintotdeauna Cântarea Cântărilor. Hristos a venit primul după oameni, El a înființat Biserica, i-a transfigurat. Același proces ar trebui să-l aibă și bărbatul.

El trebuie să inițieze căutarea, el trebuie să vină primul, el trebuie să transfigureze, să se îndrăgostească și să-și arate dragostea. Iar atunci când femeia va fi încredințată de dragostea lui, i se va supune de bună voie și cu bucurie.

(Jenny Stângaciu)

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/