Episcopul Dionisie Erhan (1868-1943) – Un chip de ierarh încărcat de smerenie, credință și sfințenie
15:05, joi, 17 septembrie, 2020 | Cuvinte-cheie: basarabia, dionisie erhan, episcop, ierarh
Sfântul Apostol Pavel spune: „… dar unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul” (Romani 5,20). Cu adevărat, prin pronia lui Dumnezeu, în cele mai dificile timpuri, au apărut în Biserica noastră minunate chipuri de sfinți, în rândul cărora se înscrie, fără tăgadă, și Preasfințitul Dionisie Erhan (1868-1943).
Pe data de 10 iulie 2018, în timpul săpăturilor în jurul cavoului stareților Mănăstirii „Sf. M. Mc. Gheorghe”, Suruceni s-a aflat, în chip minunat, trupul neputrezit al Episcopului Dionisie. Acest fapt, mărturisește că avem în față un autentic trăitor al Ortodoxiei, care prin viața și nevoințele sale a dobândit îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Trupul său este o primă mărturie că acest Arhiereu a trăit „…hrănit cu cuvintele credinței și ale bunei învățături…” (I Timotei, 4, 6), adică a căutat curăția și sfințenia și Dumnezeu, Cunoscătorul inimilor, a încununat rodul acestor căutări.
Episcopul Dionisie este chipul Ierarhului încărcat de smerenie, credință și sfințenie, viața căruia nu s-a încheiat la pragul mormântului, pentru că și după strămutarea lui la Domnul, trupul său mărturisește că el a știut să-I facă loc Duhului Sfânt în viața sa. În acest context, am găsit de cuviinţă a-l readuce pe vrednicul nostru Arhiereu în inima și conștiința poporului ortodox, în memoria intelectualității, deoarece avem în față o comoară inestimabilă, plină de sfințenie, pe care nu avem dreptul să o ținem sub obroc…
Preaînțeleptul Episcop spunea „…Eu n-am dat niciodată îndărăt. Viața mea este un lanț nesfârșit de lupte și biruințe. N-am luptat niciodată pentru interese personale. Și de aceea am biruit întotdeauna”. Viață și activitatea Sa ne îndeamnă să urmăm cu sinceritate slujirea noastră, fiecare unde este chemat. Să nu căutăm ale noastre, adică ale egoismului, ci să ne dăruim întru totul spre cele ce sunt spre zidire. Să nu ne înfricoșăm de valuri sau de căderi, să îndrăznim, așa cum ne învață Mântuitorul: „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan, 16, 33).
Și dacă vom conștientiza cu smerenie și neîmplinirile noastre, atunci să fim siguri că gândurile, cuvintele, faptele noastre vor atrage din belșug harul lui Dumnezeu, Care plinește cele cu neputință omului. Cine iubește cu adevărat pe Dumnezeu și pe semeni nu pune pe prim plan interesele personale, nu rămâne insensibil, nepăsător şi indiferent la sufletul neîmplinit, neîmpăcat și răzlețit al celui din afară. Să căutăm fără vicleșug. Să ne rugăm sincer. Luminoși la chip și senini în încercări, păstrători și promotori ai credinței și graiului strămoșesc, asemenea Episcopului Dionisie. Oameni frumoși, într-un cuvânt, așa cum Îi place lui Dumnezeu.
Pe piatra de mormânt a Episcopului Dionisie de la Mănăstirea Suruceni, în câteva rânduri, este redat un adevăr incontestabil despre viața demnă de urmat a acestui mare Om și Ierarh al Ortodoxiei din Țara noastră:
„Episcopul Dionisie Erhan (1868-1943),
Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (1918-1932),
Episcop al Ismailului (1932-1940),
Episcop al Argeșului (1940-1941),
Răzeș din Bardarul Lăpușnei;
Luminatu-s-a singur prin învățătura cărții
Și fost-a cuvios călugăr din pruncie.
Stareț aici îndelungă vreme (1908-1934),
Viteaz în Legea creștină Strămoșească;
Neșovăielnic în dragostea de Neam.
Cald sprijinitor al tinerilor spre lumina cărții.
Pildă de păstor duhovnicesc –
Cu grai frumos, cu râvnă sfântă… până la moarte.
Dormi în pace iubite părinte, frate și unchi”.
În ziua împlinirii a 75 de ani de la trecerea la Domnul
a pururea pomenitului şi vrednicului nostru Arhiereu
4 / 17 septembrie 2018
Egumena EPISTEMIA (Goncearenco),
Stareţa Mănăstiri „Sf. M. Mc. Gheorghe” Suruceni