Episcopul Dionisie Erhan – Dicționarul Teologilor Români

ERHAN DIONISIE (din botez Dimitrie), episcop

N. 2 nov. 1868, în Bardar,jud. Lăpuşna, decedat la 17 sept. 1943, în Chişinău (înmormântat la mănăstirea Suruceni).
Frate în mănăstirea Suruceni (1883), rasofor (1890), tuns în monahism în 1899, ierodiacon (1900), ieromonah (1904), stareţ al mănăstirii (1906), egumen (1915), arhimandrit (1918).
A fost unul din luptătorii pentru realizarea statului naţional român unitar.
In 1918 Sf. Sinod din Bucureşti I-a ales arhiereu cu titlul “al Ismailului” (vicar al Arhiepiscopiei Chişinăului).
Locţiitor de episcop al Cetătii Albe-Ismailului (1932 – 1933), apoi ales episcop eparhiot (20 oct. 1933, înscăunat 15 Mai 1934), păstorind efectiv până în 1940; locţiitor de episcop la Argeş (1940-1941). pensionat la 1 sept. 1941.
Deşi n-avea pregătire teologică, a fost un bun îndrumător al activită‘ii misionar-pastorale şi culturale din eparhia sa, unde a înfiinţat o tipografie, un orfelinat ş.a.

A scris diferite articole în periodicele basarabene.