Episcopul Dorimedont – un ierarh vrednic de a fi pomenit

„Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri”. (Matei 5, 14-16)

În decursul istoriei, neamul nostru a cunoscut multe şi adevărate pietre de temelie, care au susţinut cu tărie unitatea spirituală a credincioşilor Bisericii Ortodoxe.

Episcopul Dorimedont a fost una dintre acestea şi a lăsat urme adânci în memoria urmaşilor săi. Epoca noastră e luminată de faptele măreţe ale acestui episcop vrednic, fapte înscrise în istoria Bisericii şi a ţării, înveşnicite nu doar în registrele timpului, ci și în inimile tuturor celor care l-au cunoscut și l-au iubit. Mai mult, înveşnicite pentru totdeauna în cartea vieţii, în Împărăţia lui Dumnezeu, de unde nimeni şi niciodată nu va putea să le şteargă.

A fost un bărbat puternic în cuvânt şi în faptă. Provenea dintr-o familie simplă de ţărani şi era de o nobleţe duhovnicească inegalabilă. Dovedea condescendenţă în raport cu toată lumea. Se purta simplu şi prietenos. Avea în viaţă principii patericale pe care le urmărea cu stricteţe. Într-un cuvânt, era un om ca o cruce. Plin de demnitate pentru faptul că era călugăr [1, p. 5].

Episcopul Dorimedont Cecan (din botez – Nicolae Teodor Cecan) s-a născut pe data de 4 martie 1961 în satul Petrunea din raionul Glodeni, într-o familie numeroasă cu 9 copii [2]. În anul 1978 a absolvit cursurile şcolii secundare. În perioada 1979-1981 a efectuat stagiul militar obligatoriu în cadrul Armatei Sovietice. A studiat la Seminarul Teologic din Moscova (1983-1987) şi apoi la Academia Teologică din Moscova (1987-1991). Apoi, la 3 iunie 1993, Academia Teologică din Moscova i-a conferit titlul de doctor în teologie, cu teza “Mănăstirile şi viaţa monahală din Biserica Rusă în secolele XIII-XIV”.

La 25 septembrie 1990, este numit stareţ la Mănăstirea Noul Neamţ din Chiţcani, fiind ridicat la rangul de egumen al acestei mănăstiri la 18 octombrie 1990 de către Episcopul Vichentie Moraru de Bender. A deţinut funcţia de stareţ al Mănăstirii Noul Neamţ timp de 8 ani (1990-1998). Când era stareţ, în mănăstire erau cam 150 de fraţi. Era radical în ce priveşte prieteniile rele.

Nu suporta beţia. La mese bea numai un păhar cu vin, dar şi acela tărăgănat. Mânca puţin şi iubea să cânte şi să asculte la masă pricesne. Îi plăcea să cânte în cor deşi vocea îi era puţin răguşită. Îi plăcea să dirijeze corul mănăstirii. Niciodată nu era văzut trist şi epuizat. Avea răbdarea să  discute cu oricine avea nevoie de sfatul lui, chiar până la miezul nopţii. În discuţii, permanent se referea la Sfintele Scripturi biblice sau patristice.

Slujea, Sfânta Liturghie cu multă evlavie şi emoție. Fiecare moment din slujbă îl trecea prin inimă, de parcă Însuşi Dumnezeu în corpul Său săvârşea Sfintele Sfinţilor. Lăcrima des la slujbă şi la predică. Râvna lui de a ridica şcoli şi a renaşte monahismul dovedeşte puterea şi harul cu care era înzestrat acest episcop, fapt pentru care poate fi numit Apostolul redeşteptării spiritualităţii şi a teologiei basarabene. Pentru meritele sale deosebite în cadrul Bisericii, a fost decorat cu Ordinul “Ştefan cel Mare şi Sfânt”, gradul II, şi Ordinul “Gloria muncii” [3].

La 29 ianuarie 1995, arhimandritul Dorimedont Cecan a fost numit în funcţia de prorector al Seminarului Teologic din Chişinău, cu sediul la Mănăstirea Noul- Neamţ din Chiţcani. Apoi, la 28 mai 1997, a fost numit preşedinte al Comisiei de formare religioasă şi catehizare din cadrul Mitropoliei Chişinăului şi a întregii Moldove. Din anul 1996, este şi membru al Comisiei teologice a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse.

La 6 octombrie 1998, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a decis înfiinţarea Episcopiei de Edineţ şi Briceni şi numirea ca episcop a stareţului Mănăstirii Noul Neamţ din Chiţcani, Dorimedont Cecan. El a fost hirotonit arhiereu la 8 noiembrie 1998, în Catedrala Patriarhală din Moscova, de către Patriarhul Aleksie al II-lea. Aici el a desfățurat o activitate destul de amplă, înființând Mănăstirea Nașterea Domnului din s. Zăbriceni. Episcopia de Edineț și Briceni a editat ziarul „Steaua Betleemului” și revistele “Ortodoxia” și “Ortodoxia pentru Copii”, toate acestea avându-l ca fondator și redactor-șef pe PS Dorimedont.

De asemenea, PS Dorimedont a înființat pe teritoriul Eparhiei de Edineț și Briceni pentru formarea viitorilor preoți, următoarele școli teologice: Institutul Teologic Ortodox „Sfântul Ioan Teologul” și Seminarul Teologic Liceal (de băieți) „Sfântul Sfințit Mucenic Foca” din Edineț (ambele având sediul la Mănăstirea Nașterea Domnului din satul Zăbriceni, raionul Edineț), Seminarul Teologic Liceal (de fete) „Sfânta Cuvioasă Muceniță Elisabeta” din orașul Edineț (având sediul în clădirea Episcopiei de Edineț și Briceni) și Centrul de Studii Patristice “Sf. Paisie Velicicovschi” de la Mănăstirea Zăbriceni.

La 5 decembrie 2006, nimerește într-un grav accident rutier și, ca urmare, la data de 31 decembrie 2006 se mută la Domnul în ceata Drepților, lăsând în urmă un minunat model de trăire duhovnicească [4, p. 8].

E foarte greu să crezi că cel care de-atâtea ori ne binecuvânta la fapte bune, ne mustra cu blândețe atunci când greșeam, ne povățuia cu dragoste în timpul anilor de Seminar nu mai este printre noi. Simțim o mare durere în suflet când ne amintim că, în preajma Sfintelor sărbători, atunci când în văzduhul înmiresmat de tămâie și clinchete de clopoței, flacăra care ne-a luminat și ne-a încălzit cu atâta dăruire s-a stins.

Niciodată nu poti să uiți un om care a făcut parte din sufletul tău, în privirea căruia ai văzut înflorind dragostea de Dumnezeu și de oameni, un parinte sub îndrumarea căruia noi am crescut duhovnicește. Vlădica Dorimedont a luminat pe mulți cu flacăra credinței sale și i-a îndrumat pe mulți pe calea dreptății, astfel lumina și căldura făcliei ce nu mai arde s-a ascuns adînc în sufletele noastre și va rămâne acolo veșnic.

Igor Lisnic

Referințe bibliografice

1. Să ne cunoaștem credința, Chișinău, 2005, p. 5.
2. http://www.eparhia-edinet.md/2010/12/10/ps-dorimedont-primul-episcop-de-edinet-
si-briceni/
3. http://ekklisia.do.am/publ/biografia_ps_dorimedont/biografia_episcopului_dorimedont/
3-1-0-20
4. Curierul Ortodox, nr.1 (186), 3 ianuarie 2007, p. 8.