Episcopul Nicolae de Brooklyn: trebuie să oprim vărsările de sânge în Siria

Despre situația creștinilor în Siria, arhiepiscopia Antiohiei în America de Nord și despre aceea, cum aceasta ajută cetățenilor nevoiași ai Siriei a relatat într-un interviu pentru RIA „Novosti” reprezentantul arhiepiscopiei Antiohiei în America de Nord, episcopul de Brooklyn Nicolai (Ozon), care a vizitat Moscova în august 2013.

-Preasfințite, Dvs. reprezentați arhiepiscopia Antiohiei în America de Nord, vorbiți-ne puțin despre această jurisdicție și despre viața creștinilor ortodocși în Statele Unite ale Americii.

– Creștinii ortodocși din America de Nord sunt reprezentați de diferite arhiepiscopii. Una dintre ele este cea a Antiohiei. Această arhiepiscopie este condusă de arhiepiscopul de New York și mitropolitul Americii de Nord Filip (Saliba), el reprezintă Biserica Ortodoxă a Antiohiei. Creștinii ortodocși se simt bine în America. Arhiepiscopia noastră numără 260 de parohii și aceasta este o cifră destul de mare pentru America. Jurisdiscția noastră în America are ceva mai mult de o sută de ani.

-Care este scopul vizitei Dvs. curente în Rusia și care sunt impresiile despre țara noastră?

-Noi am venit în Rusia cu scopul de a vizita orașul Sanct-Petersburg și Moscova, planificăm să vedem, pe cât e posibil, toate bisericile și mănăstirile din aceste metropole. Am fost martori ai măreției ortodoxiei în Rusia întru slava lui Dumnezeu. În țara voastră sunt atat de multe biserici, înfrumusețate diferit și decorate. Toate aceste lucruri ne-au impresionat foarte mult.

-Se știe că diaspora arabă în Europa și în Lumea Nouă au apărut în mare parte datorită faptului că oamenii au fost nevoiți să păresească patria lor istorică drept urmare a unor evenimente dramatice care au avut loc acolo. Astăzi Orientul Apropiat și, în special, Siria iarăși trece printr-o perioadă tragică din istoria sa. Care este atitudinea păstoriților Dvs. față de această problemă?

-În primul rând aș vrea să remarc că noi deja nu mai suntem diasporă în America. Noi suntem băștinași, pentru că ne-am născut în această țară. Suntem bătinași în aceiași măsură, în care este băștinaș orice popor indigen din lume. În America s-a convenit ca mai mult să nu fie folosit acest cuvânt (diaspora) cu referire la noi.

Situația în Siria este tragică. Suntem foarte îngrijorați în legătură cu aceasta și împărtășim durerea tuturor fraților și surorilor, care devin victime în Siria, indiferent de faptul dacă sunt sau nu creștini. În țară sunt omorâți mulți oameni nevinovați. Aceasta nu are rost, așa nu trebuie să se întâmple. Dar aceasta se întâmlă și motivul nu este că oamenii deodata ar fi decis să nu mai trăiască în pace. Din punct de vedere istoric o perioada lungă de timp creștinii și musulmanii, și alte națiuni, și alte religii au coexistat pașnic, fără probleme. Dar, se pare, a mai apărut încă cineva – cei cărora nu le place pacea între oamenii din Orientul Apropiat. Ei se izbăvesc de o parte din oameni, declanșează acest război, pentru a ocupa teritoriul lor.

-Mulți oameni în Rusia au o compasiune sinceră față de poporul sirian și nenorocirea lui. Cu indignare și îngrijorare a fost percepută știrea despre răpirea de către militanți în luna aprilie a anului curent a doi mitropoliți în Alep, despre uciderea preoților și pângărirea sfintelor locașe creștine. Întreprind oare ierarhii ortodocși în America careva acțiuni pentru ca opinia publică mondială să-și îndrepte atenția spre tragedia minorităților naționale și religioase din Siria? Doar dacă evenimentele vor continua să evolueze în același mod ca până acum, atunci în regiune în general nu vor mai rămâne creștini.

-Biserica Ortodoxă Antiohiană și Biserica Ortodoxă Rusă au relații durabile, trainice. În decursul întregii istorii noi ne-am susținut unii pe alții. De aceea noi apreciem foarte mult compasiunea poporului rus, a guvernului rus.

Creștinii ortodocși din America, în măsura posibilităților, încearcă să ajute Bisericii Ortodoxe din Orientul Apropiat și tuturor oamenilor, indiferent de faptul dacă aceștia sunt sau nu creștni. Arhiepiscopia noastră a expediat ajutor Patriarhiei Antiohiene, pentru a da o mână de ajutor tuturor celor care au nevoie.

Aș vrea să aduc un exemplu. În Siria trăia o familie. Prin intermediul Bisericii ei ofereau hrană tuturor oamenilor care aveau nevoie. Una dintre femeile din această familie dăruia de mâncare doar creștinilor, refuzând să ajute musulmanilor. Patriarhul a chemat-o și a rugat-o să aducă o pâine. Pe urmă a întrebat-o: „Poți să citești, ce nume este scris pe această pâine? Este nume de creștin sau de musulman?” Ea a răspuns, că pe pîine nu este scris nimic. Atunci Patriarhul a spus: „În acest cazi, împarte pâinea în părți egale și musulmanilor, și creștinilor. Ajută și unora și altora”.

-Care este atitudinea Dvs. față de eforturile întreprinse de Rusia și Biserica Ortodoxă Rusă pentru reglementarea situației în Siria?

-Noi ne alăturăm liderilor Federației Ruse și ai Bisericii Ortodoxe Ruse, dar și a tuturor acelor voci care chiamă la pace, fraternitate, care roagă încetarea vărsărilor de sânge în Siria, care cer să fie oprite omorurile. Asta pentru că noi trăim așa cum ne poruncește Domnul – în pace.

– Dvs. credeți că Bashar al-Assad a dat ordinul de a folosi arme chimice sau că a fost o provocare din partea opoziției sau a oricăror alte forțe care sunt interesate de demararea unei campanii militare de amploare în țară?

-Este o întrebare foarte interesantă. Poate oare un lider, care mult timp a fost dedicat poporului său să înceapă să folosească arma chimică, pentru a omorâ acești oameni? Eu cred că nu. Eu nu cred că un astfel de lider ar face așa ceva.

-Cum apreciați regimul Assad pentru majoritatea populației civile și a minorităților religioase?

-Din câte știu eu majoritate îl susține pe președinte. Dar sunt și persoane care i se opun.

-De la început, oamenii nu au remarcat intervenția străină, aceasta era ascunsă. Nimeni nu observa că alte state ajută oamenilor din interiorul țării ajuta rebelilor-mercenari. Mercenari – deoarece ei primeau finanțare pentru a se afla în Siria nefiind sirieni, pentru că ei să lupte împotriva poporului sirian și a guvernului. Acum, toate aceste lucruri au devenit mai evidente.

-Ce pericole comportă o intervenție în Siria? Cine poate veni la putere? Și ce va fi atunci cu minoritatea creștină din țară?

-Ați auzit de 11 septembrie în America, când doi zgârie-nori au fost explodați și mulți oameni au murit. Noi nu vrem ca oameni, ca cei care stau în spatele acestor evenimente să se afle în guvern. Eu nu cred că în general cineva ar vrea ca la putere să fie astfel de oameni – fanatici, care de exemplu marginalizează femeile, interzicându-le să conducă automobile, impunându-le să poarte haine care le acoperă fața. Un astfel de regim ar fi dăunător pentru regiune, pentru întreaga lume și, în mai ales, pentru creștini.

-Câți creștini sunt la moment în Siria, potrivit datelor de care dispuneți, care este dinamica de schimbare a numărului lor de la începutul războiului civil în țară?

– Acum, în Siria locuiesc aproximativ 3 milioane de creștini. După izbucnirea războiului, creștinii primesc azil temporar în Franța, Marea Britanie, Statele Unite, precum și în Rusia. Sper ca ei au decis să trăiască acolo temporar, până când conflictul din Siria va fi rezolvat. Eu sper că după aceasta ei se vor întoarce înapoi, și vor contribui la restaurarea Siriei.

-Ce ar trebui să facă organizațiile religioase și credincioșii simpli, pentru a susține populația pașnică a Siriei? La ce ați îndemna astăzi comunitatea mondială?

– Aș dori să îndemn comunitatea mondială să ajute Siria în acest război. Mai bine toți împreună să se așeze la masa de negocieri și, pe calea dialogului pașnic, să ajungă la un acord, decât să ducă acest război fără sfârșit. Acesta este mesajul meu pentru ei. Trebuie să trăim ca frați, trebuie să trăim în pace, respectându-ne reciproc și nu omorându-ne. Acest lucru ne învață creștinismul, mai ales ortodoxia. Noi nu avem armată, nu avem Forțe armate aeriene, nu avem nimic pentru a apăra sufletele noastre, doar rugăciunile noastre în care cerem ajutor de la la Dumnezeu.

Sursa www.patriarchia.ru/md