Eșecurile raţiunii (III): Creştinismul supraraţional aduce fericirea

Ştiinţa demonstrează că posturile Bisericii răsăritene sunt foarte folositoare pentru sănătate, şi asta deşi cei care au stabilit aceste perioade de asceză nu se pricepeau în medicină!

Astfel, postul ne prelungeşte viaţa, ne întăreşte sistemul imunitar, ajută la detoxifierea organismului, reduce posibilitatea apariţiei bolilor cardiovasculare sau unor boli ale creierului precum Alzheimer sau Parkinson. Însuşi modul în care sunt aranjate posturile ortodoxe ajută sănătăţii. O cercetare făcută în SUA ne spune că a ţine post două zile neconsecutive din patru ne fereşte de boli precum cele menţionate anterior. O singură zi de post negru micşorează posibilitatea apariţiei bolilor cardiace şi înjumătăţeşte riscul de avea diabet.

Toţi creştinii adevăraţi au fost fericiţi în viaţa lor, chiar şi dacă au avut multe necazuri pe pământ, pe când necredincioşii şi creştinii slabi (ca mine, o spun ca să nu fiu considerat cine ştie ce, căci chiar nu sunt) au o viaţă mai chinuitoare şi de multe ori ajung la disperare. Apostolii, deşi au trecut prin întristări uriaşe, au fost fericiţi. Una dintre cauzele sinuciderilor este faptul că, oamenii neduhovniceşti, care nu au decât scopuri pământeşti, nu văd nici ţel, nici fericire în afara lumii materiale, întrucât nu cred în viaţa veşnică. Statisticile însă arată că credinţa dă nădejde omului şi îl depărtează pe om de păcatul sinuciderii.

Occidentul raționalist a dat, totuși, sub influența creștinismului, o roadă foarte bună şi anume democraţia, care este cel mai uman şi sănătos sistem politic din câte au existat, precum și eliminarea violenței ca mod de rezolvare a problemelor. Bunătăţile modernităţii nu ar fi existat dacă n-ar fi existat creştinismul, căci chiar dacă sunt apreciate şi de necredincioşi, aceştia le-au preluat din credinţa noastră, după cum spune şi Sfântul Nicolae Velimirovici: „Privind la creştini, popoarele necreştine, chiar şi cele din Orientul Mijlociu şi Îndepărtat, au început să facă aşezăminte de caritate: orfelinate, azile pentru bătrâni şi invalizi, mese publice, Crucea Roşie s.a.m.d. Se adaptează la Creştinism chiar şi popoarele care urăsc Creştinismul şi luptă împotriva lui.”

Însă acum lumea riscă să cadă în altă extremă, una antihristică. Luptând pentru fericirea terestră, e pe cale să uite de cea duhovnicească. Și antihristul în prima jumătate a domniei sale va oferi multă fericire pământească omului, însă o va ignora și detesta pe cea cerească.

Tocmai rațiunea fără Hristos îi va face pe oameni să-l accepte pe antihrist. Parafrazându-l pe Erich Maria Remarque, putem spune că raţiunea îi este dată omului pentru a-şi dea seama că fără Dumnezeu nu-i serveşte la nimic.

Cristian Bogatu

A se vedea şi părţile I şi II