Eu văd raiul mai curând ca pe o bibliotecă decât ca o livadă

Paradisul e acela pe care și-l construiește o persoană încă în timpul acestei vieți, care include obișnuințe, grădină, animale, prieteni, rude dragi (căci, fără de acestea din urmă, chiar cu păcatele lor, ar putea fi oare vorba de un paradis adevărat?!) și pe care, odată început aici, aceasta și-l regăsește, ca să-l definitiveze, dincolo.

Eu văd raiul mai curând ca pe o bibliotecă decât ca o livadă. Sau – ca o combinație armonioasă între o lume a cărților și un colț de natură divină, unde coboară din când în când să citească Dumnezeu, iar Sfântul Petru, cel cu cheile de la poarta raiului, e mai degrabă bibliotecar, în grija lui aflându-se și cheile de la sala de lectură.

Nicolae Dabija, Așchii de cer