Header image

Evoluția credinței în spațiul public occidental

21:55, joi, 21 ianuarie, 2016 | Cuvinte-cheie: , ,

    A fost o vreme când era „imposibil să nu crezi”.  Ceea ce înseamnă că majoritatea occidentalilor,  fie aveau o viziune robustă creștină asupra lumii, fie, cel puțin, aderau în parte la această perspectivă. Cele mai multe norme sociale și de drept ale culturii occidentale erau modelate de acest punct de vedere. Era aproape imposibil să nu crezi în Dumnezeu. Atei erau, foarte rari și fără forță.

    Acest punct de vedere dominant a început să cedeze teren perspectivei care  susținea că e „posibil să nu crezi”,  ca simbol având scrierile lui Nietzsche și Darwin care prezentau o lume mecanică, fără Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în locul în care cultura aștepta  să îmbrățișezi viziunea creștină asupra lumii,  a devenit mai acceptabil să nu crezi. Ateismul nu era  în creștere încă, însă a devenit  mult mai acceptabil, mai digerabil, cu toate că rămânea a fi ciudat.

   Acum ne-am mișcat în locul  în care este aproape „imposibil să crezi” în  cele ale lui Dumnezeu, eterne, fără ridiculizare. Numărul persoanelor fără nici o afiliere religioasă este în continuă creștere  și oamenii de credință sunt derutați asistând la această dezvoltare neașteptată. Oamenii de credință sunt priviți acum cu suspiciune, ca înguști la minte, ciudați.  Spectacolul rulează deacum pe cealaltă scenă.

    Această etapă de lipsă a credinței va croi drum, în cele din urmă, unei perspective în care ar putea fi „ilegal și imoral să crezi” în Dumnezeu sau să ții de anumite adevăruri etice și morale ale unei viziuni istorice, creștine asupra lumii. Acest viziune va fi din ce în ce mai marginalizată și ridiculizată, chiar interzisă, dacă nu îmbrățișează homosexualitatea, avortul la cerere și trimiterea tuturor celor religioase în spațiul privat. În esență, aceasta înseamnă că puteți să vă păstrați convingerile  atât timp cât vi le păstrați pentru sine.

    Lupta dintre viziunile concurente asupra lumii va fi dusă în astfel de domenii cum ar fi libertatea academică, libertatea religioasă, discursul politic și cultura civilă.  Va fi o bătălie de vârf.

   Ramân intrebările: este spațiul public cu adevărat deschis și va fi aici suficient loc pentru un schimb liber de idei, în care cele mai bune din ele au liber să iasă în față prin căi civile, respectuoase? Dacă nu, avem mai multe probleme decât credem.

Sursa: http://www.christianpost.com

traducere Ion Rotaru

katolicheskii_hram

Contact Form Powered By : XYZScripts.com