Floriile

Unde-i muzica divină?

Te-ntrebi în fapt de seară,

Ea spre tne va să vină

Când e-n floare pomul iară.

Coborâtă dintre spaţii,

Se aşează-n pieptul tău

Şi se miră constelaţii –

E cu tine Dumnezeu.

E în zborul de albină

Când prin ramuri răscolesc

Cu aripa lor divină

Tot nectarul pământesc.

E în hora lor cuminte,

Cea din jurul unei flori,

Care-n spaţii ne roteşte

Când coboară sărbători.

Iar acuma, înspre Paşte,

Când lumina ne-nfăşoară,

Prin Florii ne vom renaşte

Sufletul, a câta oară.

Şi la masa lui rotundă

Vezi, copacul te aşteaptă,

Dumnezeu precum o undă

Îţi întinde mâna dreaptă.

Lăcrimează coarda viei,

Nu că-i tristă de ceva,

Lăcrimează-a bucurie

Că Isus va învia.