„Frozen”, educatorul cel mai recent al copiilor noştri (III)

Nu ne-am imaginat nici o clipă că incursiunea aceasta în lumea simbolurilor „Frozen” va avea un asemenea efect. Poate că este articolul care a adus cea mai mare audienţă, mai cu seamă în rândul celor care nu fac parte dintre cititorii noştri obişnuiţi.

Ca la o comandă, au apărut cei care să defaime mesajul, să-l răstălmăcească, să-l conteste, fără să aducă însă vreun argument legitim (cum ne-am obişnuit, de fapt, să se întâmple în lumea anonimilor de pe Internet). Acest asalt ne-a determinat să credem că, într-adevăr, filmuleţe precum „Frozen” joacă un rol important în alienarea mintală şi sufletească a tinerilor din noua generaţie.

Constatarea aceasta, dar şi mulţimea celor care ne-au mulţumit pentru că i-am lămurit privind uriaşul pericol la care sunt expuşi astăzi copiii prin desene animate, ne-au determinat să continuăm serialul mai mult decât prevăzusem la început. În acest număr, vom insista mai mult pe dimensiunea magică şi erotică a acestui film dedicat copiilor.  

– Domnule Virgiliu Gheorghe, credeți că simbolurile oculte apărute în „Frozen”[1] au puterea de a-i influenţa pe copii, chiar dacă ei nu le conştientizează?

– Desigur, acesta este un principiu familiar publicităţii, psihanalizei şi, desigur, magiei. Simbolurile lucrează în subconştientul nostru, fără să ne dăm seama cum şi cu ce rezultat. Dar la fel de importantă este energia pe care o degajă, pe care o lansează. E o lucrare a simbolului, a magiei, şi cred că dovezi avem în întreaga istorie a culturii şi religiei umanităţii. Însă în „Frozen” sunt mai mult decât simboluri. Există o înlănţuire de concepte pe care nu le putem pricepe decât în contextul altor mesaje mediatice.

De pildă, mi-a atras atenţia faptul că există un cântec al Madonnei care poartă acelaşi nume: „Frozen”[2]. Să fie oare întâmplător? Dacă-l analizăm puţin, vom constata că cele două naraţiuni au cel puţin două elemente comune: planul simbolurilor oculte şi ideea centrală a îngheţului. De asemenea, o să vedeţi că şi la Madonna apare tema principală a filmelor „Disney”, cea a „porţilor inimii deschise” versus „închise”, despre care am vorbit mai devreme.

Încă din prima strofă, cântecul Madonnei ne spune: „You’re frozen when your heart’s not open” – adică „Eşti îngheţat când inima ta nu este deschisă”, când nu iubeşti. În această cheie se poate lectura întregul film „Frozen”. Cu alte cuvinte, magia îngheţului se răspândeşte peste lume din cauza „porţilor închise ale inimii” prinţesei Elsa. Când ea şi le-a deschis, cunoscând dragostea romantică faţă de sora ei, Anna, atunci întreaga lume a fost salvată.

Atât numele, cât şi tema centrală a inimii închise fac ca filmele „Frozen” și „Frozen Fever” să se înscrie pe aceeaşi coordonată cu cântecul Madonnei. Astfel că decodarea sensului metaforei folosite în cântecul Madonnei ne va ajuta să înţelegem mai bine sensul iubirii care o animă pe Elsa.

„Cheia” este la noi

Refrenul cântecului Madonnei ne spune:

„Mmmmmm, de-aş putea să-ţi topesc inima,

Mmmmmm, nu am fi niciodată separaţi,

Mmmmmm, dă-mi-te mie,

Mmmmmm, tu ai cheia”.

Cântecul ar putea fi luat foarte bine ca o declaraţie de dragoste, însă este ceva mai mult. Deşi acolo, ca şi în aventura Elsei, ar putea părea că e vorba de dragoste, nu este doar atât. Nu este o dragoste romantică, ci invitaţia la eros, la o pasiune mistuitoare, la o deschidere totală faţă de cineva sau ceva care vrea să-ţi pătrundă înăuntru, să-ţi stăpânească mintea şi inima: „Dă-mi-te mie… tu ai cheia”.

Toată imageria videoclipului este una malefică. Simbolurile oculte abundă. Madonna îmbrăcată în negru levitează deasupra pământului. Unii comentatori văd în aceasta sugestia unor puteri supranaturale, ale unei magii pe care Madonna o deţine. Umbra ei se transformă într-un şarpe, cu care ea se îmbracă, sugerând că ea însăşi este expresia seducţiei şarpelui edenic. Pe urmă, Madonna se transformă când în păsări negre, când într-un câine negru, ce ţin de registrul vrăjitoarelor sau al puterii celui rău. Pe mâini are desenate tot felul de semne oculte, inclusiv semnul mantrei „Aum”, iar degetele le ţine insistent în poziţia ce indică numărul 666. Întreaga scenografie a videoclipului sugerează, după mai mulţi comentatori, mai degrabă posedarea Madonnei de puterile întunericului decât o poveste de dragoste. Madonna se înfăţişează ca o preoteasă a lui Lucifer, pe care îl mijloceşte celor care i se predau ei, într-o mişcare sau un cult orgiastic ce ne aminteşte de preotesele templelor păgâne – profetese, dar şi prostituate.[3]

Aşadar, „porţile deschise” cu care se termină „Frozen” şi începe „Frozen Fever” sunt o invitaţie simbolică la a ne deschide în faţa unei înrâuriri care ne va schimba în mod fundamental viaţa: a primi înlăuntrul nostru acest duh al dorinţei erotice – o dorință lipsită de o finalitate în viaţa de familie sau în contextul lumii tradiţionale, deci în răspăr cu întreaga simţire şi tradiţie a unei Europe şi Americi de sorginte creştină. Acel duh însă, după cum am văzut în manifestul „Let it Go”, este în mod esenţial unul anti-hristic, căci vizează şi revolta împotriva lui Dumnezeu. Şi nici nu se putea altfel, căci acest duh este polemic cu toată ordinea raţională a lumii, el însuşi fiind expresie sau esenţă a iraţionalităţii.

Magie și eros

– Şi cum credeţi că ar putea favoriza acest film deschiderea „porţilor inimii” despre care vorbiţi?

– Este vorba de un îndemn, de formarea unei noi conştiinţe care să se opună reţinerilor interioare. Filmul „Frozen” nu numai că susţine și legitimează deschiderea porţilor inimii, dar, prin întregul context pe care îl cultivă, conduce la această dispoziţie de a te preda unui spirit străin, oricărui spirit care bate la porţile minţii pe calea seducţiei fantasmelor mediatice.

Pe de altă parte, nu trebuie neglijat aspectul magic al mesajului transmis. Aici mesajul erotic este camuflat sub chipul unei iubiri frăţeşti, dar firul roşu al filmului este magie şi eros, formula perfectă a manipulării magice pe care au elaborat-o magicienii încă din Renaştere. De pildă, Giordano Bruno chiar demonstrează că, în actul magic, erosul joacă un rol principal. El este operatorul cel mai eficient. Acesta este motivul pentru care, în acea perioadă, manualele vrăjitoreşti ajunseseră adevărate specii pornografice, după cum astăzi întreaga pornografie nu este altceva decât magie aplicată – mijloc de manipulare a maselor.

Iată care sunt ultimele replici din filmul „Frozen”:

„Anna: Îmi plac porţile deschise.

Elsa: Şi n-o să le mai închidem de acum niciodată”.

Acesta este manifestul pe care îl lansează în lumea copiilor filmul „Frozen”. Acestea sunt spuse înainte de încheierea filmului, printr-o reprezentare simbolică a actului sexual, totul sub forma unui joc nevinovat. Este vorba de momentul în care Olaf o sprijină cu capul pe Anna să nu cadă, şi rămâne pe urmă în spatele ei, când Elsa o învârteşte pe gheaţă. Iar pentru că Olaf nu este, simbolic vorbind, decât reprezentarea organului sexual bărbătesc[5], această scenă nu este altceva decât pur şi simplu reprezentarea simbolică a unui act sexual, pe care Elsa, fantasmatic, îl întreţine cu Anna, ca şi concluzie a faptului că porţile inimii lor (adică ale homoerotismului) vor rămâne deschise de acum înainte.

– Cum împăcaţi această înrudire a videoclipului Madonnei, malefic în esenţă, cu „Frozen”, care a fost considerat de mulţi un film cu conţinut creştin – căci Anna, pentru a salva lumea, o caută pe Elsa, iar jertfa Annei și dragostea Elsei sunt cele care duc în cele la urmă la dezgheţ?

– Cum spuneam, în acest film există mai multe planuri, astfel că binele este amestecat cu răul într-o asemenea măsură, încât, la o primă vizionare, foarte puţini ar putea să surprindă mesajul real al filmului.

În primul rând, ca şi în videoclipul Madonnei, în filmul „Frozen” sunt o mulţime de simboluri oculte. De pildă, triunghiul magic din invocarea celtică ca simbol ocult apare în toate ferestrele palatului, dar şi în formele de gheaţă pe care le materializează Elsa. Hexagrama apare, de asemenea, în mod evident în stelele de gheaţă pe care le materializează Elsa, de pildă la începutul cântecului „Let it Go”, dar şi în momentul în care bate cu piciorul în pământ pentru a plăsmui castelul de pe stâncă[6] sau, la încheierea cântecului, pe uşile care se închid în spatele ei[7]. Hexagrama este prezentă şi în modelul rochiţei Elsei sau în agrafa pe care o are în păr. De ce este atât de pregnantă apariţia acestui simbol pe parcursul întregului film? De ce steluţele filmului sunt numai în şase colţuri? Pe de altă parte, în momentul următor aruncării mănuşii către cer, Elsa materializează în sus, în dreapta şi în stânga, nişte şuvoaie de lumini şi gheaţă care descriu „cu totul întâmplător” grupări de trei cifre de 6. De ce ar trebui să apară aceste semne acolo?

„Frozen” și New Age

– Credeţi că toate acestea îi pot influenţa pe copii, atâta timp cât ele nu sunt lizibile?

– E vorba, cum v-am spus mai înainte, de o anumită energie pe care semnele o imprimă în film. Se spune că mâncarea gătită cu gând bun şi dragoste de mamă este mai bună, și asta datorită energiei sufleteşti, a intenţiei pe care bucătarul o poate imprima în acea mâncare. La fel se întâmplă cu orice lucrare. Aceste semne imprimă o energie malefică, uzează de o magie a simbolurilor, atât de bine descrisă de Ioan Petru Culianu în cărţile sale.

În fine, cred că guvernarea puterilor magice este un punct în care, iarăşi, se întâlneşte „Frozen”-ul Madonnei cu cel al lui „Disney”. Magia este cea care oferă deschiderea operaţională, cea care face posibilă imersiunea publicului în sensurile fluide, alterate, ale unei lumi aşezate pe coordonatele ideologiei New Age. Într-o lume raţională, logică, liniară, transmiterea, consolidarea acestui mesaj era aproape imposibilă. Dar sexul este magie, la fel cum magia se întemeiază prioritar pe puterile erosului.

– Deci filmul „Frozen” are la bază un mesaj New Age?

– Acest lucru rezultă din interpretarea, decodarea prin prisma intertextualităţii care guvernează astăzi mass-media. În sensul că un text, un mesaj, un film, nu pot fi înţelese numai prin ele însele. Pentru a putea accesa întregul sens trebuie să-l judeci în temeiul enunţurilor pe care le-a preluat din alte texte, din alte mesaje cu anumită notorietate sau cu care se înrudește cumva ca tematică şi sens. Astfel că, fără să fi văzut „Frozen”, nu putem înţelege care este sensul „porţilor deschise” din „Frozen Fever”. Iar dacă nu vezi videoclipul Madonnei, nu poţi înţelege care este sensul ocult al „porţilor deschise”. Dar şi pentru a înţelege complet mesajul cântecului Madonnei trebuie să cunoşti şi alte cântece ale sale, pentru că unul face referire la mesajul altuia, sau numai la imaginile sau simbolurile pe care vrea să le transmită şi vizual. Intertextualitatea este un fenomen comun deja în postmodernism. Lumea media îşi construieşte propria realitate printr-un fel de autoreferenţialitate.

– Dar nu foarte mulţi oameni pot să înţeleagă lucrurile acestea. Ce rost mai are atunci intertextualitatea despre care vorbiţi?

– Chiar dacă discursiv, intelectual, ei nu pot analiza şi pricepe mesajul, atâta timp cât vezi o sumă suficientă de mesaje aflate în această înlănţuire, sensurile se leagă undeva în mintea subconştientă. Ca şi reclamele publicitare, mesajele mass-media astăzi, filmele, videoclipurile se folosesc de multe dintre observaţiile şi experienţele psihanalizei. Tinerii care au crescut scufundaţi în această lume media deja înţeleg textele mediatice altfel decât noi, interpretându-le subconştient în temeiul tuturor celorlalte texte media, şi nu în raport cu lumea reală.

– Bun, dar care este efectul, să spunem, imediat, vizibil, conceptualizabil al filmului?

– În primul rând, confuzia. O confuzie sădită în mintea copiilor privind manifestarea arhetipală a dragostei. Există o iubire filială, una părintească, alta frăţească sau prietenească, şi cu totul alta este iubirea îndrăgostitului – cea romantică sau cea erotică. Prin amestecarea lor, arhetipal vorbind, nu se creează decât premisele unor confuzii şi alunecări, alienări emoţionale şi comportamentale pe baza cărora se poate institui orice perversiune.

 (va urma)

Material realizat de

Mihai Cristea

[1] Vezi „Familia Ortodoxă” nr. 83 / decembrie 2015, pp. 65-71.

[2] „Frozen”, melodie a cântăreței americane Madonna de pe al șaptelea album al ei de studio, „Ray of Light” (1998).

[3] De altfel, lucrurile sunt clarificate în alt cântec al Madonnei, „S.e.x.”. Aici nu mai apare deloc folosit cuvântul dragoste, căci este vorba numai despre o orgie sexuală, o posedare sexuală la care Madonna se supune. Şi aici apare tema porţilor deschise, în sensul că Madonna se oferă pe sine, se deschide pentru a fi posedată de dumnezeul ei, Satan, căci ce alt dumnezeu poate intreţine relaţii sexuale cu ea – „I’m an open door, let you come inside of me”. Astfel, din videoclipul „S.e.x.” rezultă clar că Madona nu este o îndrăgostită obişnuită, ci o preoteasă a cultului satanic al lui Lucifer, lucru pe care îl subliniază mulţi privind simbolistica videoclipului ei „Frozen”.

[4] Virgiliu Gheorghe, „Știința și războiul sfârşitului de civilizaţie. Despre armele mediatice care ne pun în pericol viața” (Editura Prodromos, 2013).

[5] Vezi „Familia Ortodoxă” nr. 83 / decembrie 2015, pp. 65-71.

[6] Min. 33:27.

[7] Min. 34:42.

Sursa: http://www.familiaortodoxa.ro/