Harnicul, leneşul şi…ispitele

Într-o dimineaţă, un băiat s-a dus la bunicul său şi l-a întrebat:

Bunicule, mereu spui că trebuie să fugim de păcate, dar cum să mă feresc eu de ispite?

Nepoate, i-a răspuns bătrânul, dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea chiar deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, o alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?

Bineînţeles, bunicule, că vânătorul şi-ar îndrepta arma spre pasărea ce stă pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.

Vezi, băiatul meu…! Tot aşa sunt şi oamenii în faţa ispitelor, asemenea păsărilor înaintea celor ce le vânează.

Când eşti muncitor şi harnic, când eşti mereu preocupat să faci cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să te atingă cu momelile sale.

Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl înşală, iar el cade imediat în păcat.

Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla linişte şi bucurie în viaţă.