“Iisuse al meu, scapă-mă! Preasfântă Maica lui Dumnezeu, ajută-mă!“

Nu sta, ci strigă: “Hristoase! Prea Sfânta Fecioară!” Nu te înmuia și nu primi tot felul de gânduri. Strigă continuu la Hristos. Înainte de a reuși ispita să dea naștere gândului în mintea ta, tu să-l zădărnicești cu rugăciunea. Nu-l lăsa.

Dar când tu lași necurățiile pe care le arunca înlăuntrul tău vrăjmașul, în cateva ore numai te-a și cuprins în mijlocul lor. După aceea, caută luptă ca să te poți curăți! Așa că silește-te. Este nevoie de osteneală și de durere multă, nu glumă. Inima ta va sângera.

Amărăciune, otravă vei bea, dar numai așa vei primi libertatea și te vei îndulci. Să nu crezi că lupta este mică. Trebuie să strigi ca nebuna: “Iisuse al meu, scapă-mă! Preasfântă Maica lui Dumnezeu, ajută-mă!” Ca o mașină să meargă limba ta: “Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ma! Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Și când obosești, îți va veni o mângâiere pe care nu ai gustat-o niciodata. Dar dacă te lenevești și nu te îngrijești, nu te vei vindeca în veac.

Gheron Iosif, Mărturii din viaţa monahală, Editura Bizantină, Bucureşti, 1996