Îmi doresc, ceea ce doreşti, Tu, Doamne, pentru mine…

Situaţii, când pare că uite, până aici, că mai departe nu poate să fie mai greu, că nu poate Dumnezeu să mă „încerce” la nesfârşit, că trebuie şi mie să-i dea careva bucurii, căci nu poate viaţa mea să fie doar o luptă continuie, fiindcă… fiindcă nu vreau să sufăr, vreau să fiu fericit, nu vreau necazuri, desigur şi cu conştientizarea existenţei veşnicei…dar nu vreau să o primesc prin nefericirea pământească…

Faptul că poate aceste nenorociri, greutăţi, ispite sunt plata ca să putem să ne curăţim sufletul, să înţelegem că nimic din această viaţă nu ne va aduce fericirea veşnică puţini vor să accepte. Şi că mereu există voia Domnului care a făcut să trecem peste toate acestea, chiar dacă viaţa pare insuportabilă şi nu vezi nici o lumină, când ţi se pare că acest „negru” din ea nu va mai dispărea nicicând.

Mulţi caută în aceste cazuri salvarea în careva rugăciuni miraculoase, în căutarea unui sfânt anume care i-ar izbăvi de aceste greutăţi. Da, există rugăciuni speciale, acatiste care pot fi citite pentru mijlocirea a unui sfânt anume faţă de Dumnezeu. Dar oare e acesta scopul lor adevărat.

Oare acesta e rostul rugăciunii pentru sufletul îndurerat? De ce atunci când suntem în cea mai grea suferinţă nu ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului că nici un fir din părul capului vostru nu va cădea fără ştirea lui Dumnezeu. De ce nu încercăm cu adevărat să ne întoarcem la Dumnezeu şi să-I cerem milă şi ajutor? Nu milă şi ajutor ca să ne ocolească necazurile…dar să fie Domnul Dumnezeul nostru, acela care ne va purta pe propriile braţe peste ele.

E greu. Există un acel moment când nu mai poţi… Că poate mâne nu-ţi mai poţi plăti chiria, că dacă nu-ţi găseşti serviciu în timpul apropiat atunci…, că durerea celui care e lângă tine te înăbuşă şi nu ştii cum să-l mai ajuţi. Şi că mai există alţii implicaţi, care depind de reuşita sau nereuşita ta. Care te privesc şi în ochişorii lor se citeşte întrebarea: „Ai reuşit, acum totul va fi mult mai bine?”

Nu o să descoper nimic din ceea ce nu cunoaşte fiecare dintre noi. Ce nu poate face Dumnezeu? Care minune nu este posibilă pentru el ? Oare nu poate el într-o secundă să oprească toate suferinţele ale mele, ale voastre, ale tuturor.

Da, nu o face. Nu o face fiindcă fiecare dintre noi are nevoie de aceste suferinţe. Are nevoie ca să înţelegă ceva esenţial în viaţă, să înţeleagă că nu ceea de ce credem noi e cel mai important . Şi că în genere ceea ce avem sau după ce tânjim atât de mult e baza existenţei noastre.

„Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” mai sunt unii dintre noi care repetă cuvintele dreptului Iov, dar oare şi le simt la fel. Şi dacă ne aducem aminte aceste cuvinte mai sunt precedate de altele de un sens nu mai puţin adânc Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ.

Dar cât de mult ne-am uşura situaţia, dacă atunci când ne e greu, când nu vedem nici o soluţie, nici o izbăvire, când lacrimile suferinţei de parcă ne despart de tot restul Universului am cădea în genunchi, am uita de orice dorinţă, de orice suferinţă şi i-am cere Domnului :

„Doamne, ştii că mereu uit de tine şi mă conduc doar după dorinţele mele. Ştii că mi-aş dori să nu mai sufăr, să duc o existenţă mai decentă, să am… Dar toate acestea sunt nişte nimicuri.

Îmi doresc Doamne, aceea ce îţi doreşti tu Doamne pentru mine, de e suferinţă, să fie suferinţă, de e boală să fie boală. Una îndrăznesc să-ţi cer. Doamne, dă-mi putere să le pot îndura pe toate, să nu mă împotrivesc voii tale, să o primesc şi să o îndeplinesc ca pe cel mai mare şi de preţ dar.”

Şi această smerenie, această neîmpotrivire Domnului, acestă uitare de acel sine, care adesea ne duce tot mai departe de calea adevărului, va aduce o mult mai mare izbăvire decât orice miracol pe care l-am căuta.

Dumnezeu ne aşteaptă pe fiecare. Ne aşteaptă în orice moment, mereu, oricând. Ne aşteaptă şi cea mai mică pocăinţă şi „alergare” la El. Ca să ne şteargă lacrimile suferinţei şi să ne sprijine în continuare pe calea vieţii. Ne oferă sfintele Taine ale Spovedaniei şi Împărtăşaniei, care nu numai ne dau şansa la o nouă viaţă, una curată şi frumoasă, dar una în reuniune cu El. Unde deja vom avea o altă viaţă. În care deja nicicând nu vom mai fi singuri.

Natalia Lozan

Sursa: http://luminaortodoxiei.com/