Importanța religiei pentru copil

Importanța predării religiei în școală sau necesitatea inițierii copilului în viața religioasă se simte astăzi cu atît mai mult, cu cît asistăm la o răspîndire pe scară largă a crizei de moralitate, responsabilitate, disciplină și de bun simț în întreaga lume. Aceasta (lumea) strigă disperată după ajutor, își dorește pacea și un trai cît mai comod, ferit de tot felul de supărări și griji, indiferent din care parte ar veni ele. Or, trebuie înțeles și conștientizat faptul că, dezordinea și dezechilibrul apar acolo unde nu se ține cont sau se încalcă ordinea și legea divină, mai întîi, și apoi cea prevăzută de legile statului. Astfel, legătura omului cu Dumnezeu (religia) este singura cale de soluționare a tuturor problemelor, conflictelor de ordin intern și extern; singura cale prin care omul poate realiza armonia și echilibrul moral-spiritual atît în ființa proprie, cît și în legătură cu semenii săi și cu natura înconjurătoare.

Mai întîi de toate, religia e însemnată pentru mîntuirea omului – cea mai gravă și mai dificilă problemă, care se pune unei minți conștiente că omul are un destin înalt și o responsabilitate enormă. În afara religiei omul nu poate înțelege și nu poate fi pătruns de scopul vieții; el nu se găsește a fi responsabil nici față de lumea din jurul său și nici chiar față de propria sa existență.

Apoi, religia e însemnată pentru înălțarea vieții pe pămînt; este cel mai bun mijloc pentru trezirea și realizarea spiritualității din om. În ce privește istoria, dacă am presupune că aceasta ar rămîne fără religie, ea s-ar pierde în nimicnicie.

Religia apare totodată și ca cea mai bună morală. Or, structura unui stat, ca să dăinuiască, trebuie să se bazeze pe cetățeni morali și atunci conducătorul statului nu va fi nevoit să aplice politica prin frică, ci prin adevărată iubire, dacă și acesta, la rîndul său, are demnitatea de ales al lui Dumnezeu. Însă statul care nu are la bază religia, nu va avea nici o moralitate; în măsura în care reformele noastre politice, sociale, economice și culturale se vor inspira din principiile morale ale Evangheliei creștine, în aceeași măsură vor fi reforme durabile și sănătoase.

Pentru copil, importanța religiei prezintă cîteva aspecte speciale. Vîrsta copilăriei e cea mai însemnată pentru a întreprinde formarea religioasă a omului. Dacă nu se introduce omul în religie de cînd e copil, el va risca să nu cunoască niciodată farmecul și binefacerea religiei. Dacă nu plouă primăvara, degeaba va ploua mai tîrziu.

Cei care lipsesc copiii / tinerii de religie fac o crimă față de viitorul lor de oameni pe această lume și de mîntuire pentru lumea transcendentă; a nu face educație religioasă copilului, e a proceda la o operație caracterizată de infirmizare a sufletului, e a amputa ființa umană de ceea ce are mai de preț. Lipsa de religie e o viață artificială pentru copil. Dacă i se ascunde religia, el se poate chiar îmbolnăvi, ducînd o viață falsă chiar din punctul de vedere al psihologiei copilărești.

Religia este apoi însemnată pentru copil ca mijloc general de a-și face educația sub toate raporturile. Educația morală, educația artistică adîncă, educația socială și chiar științifică beneficiază de pe urma ajutorului pe care îl dau mobilul și forma religioasă. E fericită școala și e fericită vremea cînd domină atmosfera religioasă, căci atunci educația se face mai cu ușurință.

Un copil crescut cu religie va fi mai spiritualizat și deci mai serios la toate obiectele din școală, precum și în toate manifestările vieții lui. De aceea, învățătorul, profesorul, managerul, care-și înțelege chemarea, e dator să dea întîia importanță organizării religioase în sufletul copilului / elevului.

… Ajutați copilul să-și cunoască Creatorul și să se cunoască pe sine prin educația religioasă. Nu așteptați schimbări imediate. A conștientiza propriile greșeli, păcate, neajunsuri este mai mult decît a învia morții. Harul lui Dumnezeu lucrează în inima și sufletul celui în care a fost semănat Cuvîntul Său. Iar Harul suflă cînd vrea și unde vrea. Cei care-L împiedică, se vor izbi de Piatra cea din capul unghiului, care este Hristos!

A realizat:

Preot Nicolae Jelihovschi