„Împreună-i vom face fericiți!” – „familia” de pe Facebook pentru care a fi fericit înseamnă a ajuta

Un grup de caritate constituit cu doar câteva luni în urmă, pe rețeaua de socializare Facebook, de o mână de persoane cu suflet, a reușit să strângă peste 1.800 de membri, iar mulți dintre aceștia s-au implicat deja în acțiuni concrete prin care au readus speranța și bucuria în casele unor persoane nevoiașe din Sălaj.

„Patru luni !!! Patru luni cu împliniri, patru luni pline de speranță, încredere și fericire. Patru luni de când suntem o familie! Am avut cazuri „n” și „n” pe grup. S-au finalizat cu speranța de mai bine, fericire și bucurie. Împreună am făcut fericiți, semeni dragi de-ai noștri, bunicuțe, copii, soții rămase fără soț…!!! (…) După patru luni de zile de la inițierea acestui grup din dorința de mai bine pentru semenii noștri, suntem în grup aproape 1.800 membri,” scria, în data de 13 decembrie, pe pagina grupului „Împreună-i vom face fericiți!”, inițiatoarea acestui proiect social, Crina Terec.

Aceasta, împreună cu prietena sa, Corina Țurcaș, au primit și primesc zilnic cereri de înscriere în grup, oameni cunoscuți și necunoscuți, astfel încât numărul membrilor a trecut acum de 1.800.

Luminița Mastan, din Jac

„A fost și este o bucurie imensă să vezi în fiecare zi ce trece că suntem o familie mare, suntem o familie de sălăjeni, prezenți acasă sau chiar peste hotare, dar în fiecare zi cu noi sunt membri ai grupului și persoane din alte județe, care și-au exprimat dorința de a face parte din familia noastră. Ce mai? Așa cum am zis, suntem o familie mare și unită! Suntem fericiți că putem face aceste lucruri bune. Mulțumim și prietenelor noastre dragi, care sunt pe teren, ducând pachete familiilor nevoiașe, atunci când e nevoie — Pop Petrean Sanda și Bianca Vlaica”, adaugă Crina Terec.

Bianca Vlaica, ducând cadouri familiei Talos din Jac

E o dimineață plumburie de decembrie, cu soarele ascunzându-se doar în sufletele celor ce pleacă din nou, în câteva sate din Sălaj, pentru a ajuta pe cei cu care soarta nu a fost prea darnică. Pe bordul mașinii, un fulg de nea urmat de puține grade peste zero ne arată că e iarnă, chiar dacă zăpada încă nu vrea să cadă. Cu o mică întârziere, două mașini burdușite de alimente, un aragaz, o mașină de spălat și un frigider sosesc la locul de întâlnire convenit. „Îmi pare rău că v-am făcut să înghețați de frig, dar n-am găsit nicăieri în oraș furtunul de racord pentru gaz de aragaz”, îmi spune Ghiță Pop Petrean, după prezentările de rigoare.

Membrii grupului, acasă la Luminița Mastan

Fără prea multe alte vorbe — fiecare are un alt loc de muncă de la care nu poate lipsi foarte mult — plecăm la drum spre prima destinație: locuința unei familii din satul Jac. Poate că locuință e prea mult spus, e vorba de o cameră în casa părintească, unde locuiesc soții Vasile și Florina, alături de băiețelul lor, elev în clasa a doua. Vasile este nevăzător, iar Florina nu lucrează, pentru că cineva trebuie să aibă grijă de soț și de copil. Familia trăiește doar din pensia de nevăzător a bărbatului și alocația băiatului. E greu, iar frigiderul oferit de membrii grupului și cele câteva pungi cu alimente și haine le sunt de un real folos în prag de sărbători. „I-am adus băiatului și un ghiozdan cu rechizite pentru clasa a doua”, îi spune Bianca mamei, ce a rămas fără cuvinte, la propriu. Lacrimile ce i-au apărut Florinei în colțul ochilor spun însă mai mult decât 1.000 de cuvinte. Sunt momentele care îi fac pe inimoșii membri ai grupului să mergă mai departe, în încercarea de a ajuta și alte persoane nevoiașe.

Tot în Jac stă și Luminița, al cărei soț a murit anul trecut. A lăsat-o cu o gospodărie cu mai multe animale și cu trei copii care trebuie hrăniți, îmbrăcați și educați, iar singurul sprijin a rămas un socru în vârstă de 70 de ani. Alimentele donate de membrii grupului sunt și aici binevenite pentru a îndulci apropiatul Crăciun. Moșul a venit cu câteva zile mai devreme.

Doar câțiva kilometri mai încolo, la Gălpâia, locuiește Maria, o femeie care, în 70 de ani de existență, a crescut șase copii, trei plecați pe alte meleaguri, iar ceilalți, doi băieți și o fată, rămași încă în bătătură. Pentru aceștia din urmă, Maria, deși are o formă severă de diabet și se poate deplasa doar cu un cadru metalic, este încă „stâlpul” casei, din motive mai greu de explicat în câteva rânduri și care chiar nu contează pentru membrii grupului „Împreună-i vom face fericiți!”.

„Am o cruce de dus și trebuie s-o duc. Ușoară, grea, trebuie s-o duc”, spune Maria. Un aragaz și o mașină de spălat achiziționate și donate bătrânei din Gălpâia îi vor face cu siguranță viața mai ușoară.

Membrii grupului, acasă la Maria Catanas

Lumina sufletelor bune este dublată, pe drumul de întoarcere către Zalău, de cea a soarelui, care dă o altă culoare zilei ce începuse într-un ton mohorât. Cazurile prezentate mai sus sunt doar o picătură din paharul imens de bunătate și dragoste față de semeni aflați în suferință al celor mobilizați de inițiatoarele grupului de Facebook. Există multe voci care acuză influența nefastă a rețelelor de socializare, dar, în acest caz, lucrurile stau tocmai pe dos.

Un mic alt exemplu: în luna noiembrie, Corina Țurcaș solicita, pe pagina grupului, sprijin financiar pentru o mamă cu venituri reduse și cu o fetiță cu probleme de sănătate, care, locuind în chirie, se temea că nu va putea plăti cheltuielile în lunile de iarnă. În doar câteva minute de la postarea anunțului, două mămici au spus că vor plăti 50, respectiv 100 de lei pentru fiecare lună de iarnă, pentru ca a doua zi să apară și un finanțator anonim care a achitat cheltuielile pentru luna decembrie.

Curtea familiei Mastan din Jac

„Am pornit acest grup cu dorința, din suflet, de a ajuta și a face fericiți copii, bunici și familii, aflați la o cumpănă tristă și grea din viața lor. Fiind și eu membră a altui grup, „Mămici descurcărețe din Sălaj”, constituit de Corina Țurcaș, și văzând bucuria mămicilor din acel grup de a se ajuta reciproc cu ceea ce pot și au nevoie, am hotărât să inițiez grupul „Împreună-i vom face fericiți!”. Grupul a luat „naștere”, dacă putem spune așa, în luna august și, de atunci, încet-încet creștem pe zi ce trece, ca un copil, bucurându-ne de realizările noastre, acelea de a aduce puțină căldură și fericire acolo unde e nevoie, în suflete și în case. Până acum sunt nouă cazuri în care am avut bucuria să ne mobilizăm, să ajutăm acele familii și să reușim cât de cât să-i facem fericiți. Iar de Moș Nicolae am adus bucurie în suflețelele câtorva copii drăguți și frumoși, dar lipsiți de bunătățile de care s-ar bucura orice copil”, spune Crina Terec.

Inimoasa voluntară spune că motto-ul ei este: „Unde pui suflet și faci ceva cu mare drag, nu poate fi decât o reușită”, iar cele întâmplate până în prezent dovedesc din plin acest lucru.

sursa agerpres.ro