În căutarea înţelepciunii

Academicianul Valeriu Canţer la ceas aniversar

Pe majoritatea celor cu care comunic îi descopăr în biserică. Cu prea puţină lume am ocazia să fac cunoştinţă pe filiera profesională. Considerând că mai important e cum trăieşte fiecare suflet în parte, încerc să stabilesc, în primul rând, o relaţie personală cu oamenii şi adesea nici nu mă interesează unde activează.

Pe savantul Valeriu Canţer însă l-am descoperit într-o altă lume, a ştiinţei.

Cu toate acestea, la frumosul popas aniversar, nu voi încerca să-i descriu meritele în cercetare. Sunt sigur că o vor face cei care sunt mai aproape de fizica semiconductorilor sau cea a materialelor şi nanostructurilor semimetalice. Iată de ce vreau să-l prezint din altă parte, căutând nu atât la academicianul, cât la omul Valeriu Canţer.

Dacă te-ai întâlni cu acesta fiind rupt de timp şi spaţiu, ai spune că este din altă perioadă istorică. Iar dacă începi a discuta cu el, îl descoperi ca un adevărat savant, care poate conversa pe diferite teme din diverse domenii ale societăţii contemporane. Are o ţinută aparte, e modest, meditativ şi cu principii morale solide. Dedicat ştiinţelor exacte, V. Canţer e pasionat şi de istorie, literatură şi de tot ce formează o personalitate. El nu este rupt de realitatea vieţii, ci tot ce descoperă raportează la viaţa de zi cu zi.

Canţer îmi spunea odată că oamenii ştiinţei şi slujitorii au aceeaşi misiune – de a descoperi adevărul. Primii încearcă să exploreze cele pământeşti, dar şi unii, şi alţii trebuie să caute şi în lăuntricul său. Or, nu e suficient doar să descoperim nişte adevăruri, ci mai ales să le folosim întru zidirea omului.

Fiind într-o permanentă căutare a înţelepciunii, V. Canţer-savantul ne ghidează pe calea adevărului. Şi o face laconic, cu idei prezentate concis într-o propoziţie, expresie, chiar într-un cuvânt. Şi trebuie să recunoaștem că nu sunt mulţi cei care ştiu să prezinte simplu şi frumos lucruri profunde. O face cu uşurinţă, dar este clar că în spatele aparentei simplități stau lecturi şi muncă de-o viaţă.

Tot V. Canţer ne spune că omul este viu atât cât creează, iar fiind întrebat ce-i place cel mai mult în oameni menţionează: „sinceritatea, deschiderea, spiritul inovativ şi creativ”, iar ceea ce nu-i place sunt „fariseismul, linguşirea şi duplicitatea”, precum şi tot ce contravine moralei creştine.

Avem nevoie de astfel oameni cu verticalitate, pe care se mai ţine fiecare societate.

La această aniversare îi dorim sănătate, linişte şi inspiraţie.

Preot Octavian Moşin