În Duminica a XXIV-a după Cincizecime, IPS Siluan, Arhiepiscopul Orheiului, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

În Duminica a XXIV-a după Cincizecime, Înaltpreasfințitul Siluan, Arhiepiscop de Orhei, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, înconjurat de preoții slujitori ai așezământului monahal.

Evanghelia acestei Duminici ne înfățișează vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor de către Mântuitorul Hristos, descoperindu-ne atât realitatea luptei cu răul, care caută să pună stăpânire asupra sufletelor și trupurilor noastre prin păcate și patimi, cât și puterea vindecătoare a lui Hristos, Care ne izbăvește din robia diavolului și ne redă libertatea și sensul vieții. În această minune se descoperă însăși lucrarea Mântuitorului în lume: biruința asupra răului și eliberarea omului.

Referindu-se la prezența și lucrarea duhurilor demonice în viața oamenilor, Sfântul Luca al Crimeei ne îndeamnă să privim cu atenție propriile noastre suflete: „Oare rareori aceste puteri demonice își fac loc în inimile noastre? Permanent, în fiecare zi, în fiecare ceas pătrund în ele. Fiindcă este multă răutate în inimile noastre și mult dispreț pentru semeni. Este oare puțină mândrie în noi, cuvinte și simțuri întinate, care îi supără pe apropiații noștri? Oare sunt printre noi oameni care, după ce s-au rugat în biserică, se întorc acasă și încep să facă zile fripte apropiaților lor?”

Asemenea demonizatului din Evanghelie, și noi suntem chemați să ne eliberăm de influența răului prin pocăință și apropierea de Hristos, singurul Care poate birui întunericul și poate aduce pace în inimile noastre.

Părintele Placide Deseille subliniază, la rândul său, gravitatea îndepărtării omului de Dumnezeu prin păcat: „Prin păcat, care este singurul rău adevărat și izvorul tuturor celorlalte rele, ne deschidem inimile unei puteri rele mult mai mari decât noi.” Trăirea păcătoasă și pătimașă poate conduce la pierderea voinței și a libertății lăuntrice, ducând omul spre moartea duhovnicească. În starea de posedare demonică, odată cu goliciunea trupului, „ni se golește și sufletul de orice lucru bun, de orice dar dumnezeiesc”.

Privind la reacția celor care, în loc să-L primească pe Mântuitorul, I-au cerut să plece din ținutul lor, ne putem întreba cum este posibil ca omul să refuze întâlnirea cu Dumnezeu. Din nefericire, și noi ajungem uneori să alegem îndepărtarea de El, în loc să-L primim cu smerenie și să acceptăm încercările și greutățile pe care ni le îngăduie.

Diavolul are asupra noastră doar atâta putere cât îi oferim noi. El ne poate ispiti și înșela, dar nu ne poate constrânge să săvârșim răul. Omul este chemat să se lepede de diavol și de toate lucrările lui, să-L caute pe Dumnezeu și să rămână în comuniune cu El. Această unire cu Hristos este exprimată cu profunzime de Sfântul Apostol Pavel: „Și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2, 20).

Sursa: https://manastireacurchi.md/