„În mormânt, Viaţă, Pus ai fost, Hristoase și oştirile-ngereşti S-au spăimântat…” Denia Prohodului Domnului la Mănăstirea Curchi

„Îngroparea-Ți laud,
Patimilor mă-nchin;
Și puterea îți măresc, Milostivule,
Prin care de patimi am fost dezlegat.”
(Starea I, strofa 50)

În seara Sfintei şi Marei Vineri din Săptămâna Patimilor, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Sfintei Mânăstiri Curchi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Slujba Prohodului Domnului, în prezenţa obștii monahale.

În Sfânta şi Marea Vineri Biserica dreptmăritoare trăieşte două evenimente cutremurătoare: răstignirea pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi punerea Sa în mormânt. Punctul central al slujbelor din această zi, şi al tuturor slujbelor din întreaga perioadă premergătoare Sfintelor Paşti, îl reprezintă Utrenia Sâmbetei celei Mari, în cadrul căreia este cântat Prohodul.

Prohodul Domnului reprezintă plângerea pentru Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Care de bunăvoie S-a jertfit pentru întregul neam omenesc. Dincolo de sentimentul de tânguire pe care-l trăim la această slujbă, suntem îndemnaţi să privim și către Învierea cea dulce – când Hristos-Biruitorul omoară moartea „călcând-oˮ, iar celor din morminte viaţă dăruindu-le, de vreme ce El Însuşi este „Dătătorul vieţiiˮ.

La sfârșitul doxologiei mari, PS Siluan, Egumenul așezământului monahal, împreună slujitorii mănăstirii, care au purtat Sfântul Epitaf, au făcut înconjurul bisericii. Procesiunea tradițională simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului.  La sfârșitul acesteia, toți cei prezenți au trecut pe sub Sfântul Epitaf la intrarea în lăcașul de cult, care ulterior, a fost dus în Sfântul Altar și așezat pe Sfânta Masă.

Sursa: https://manastireacurchi.md/