Încă o voce spre cer se ridică

– Nu exisstă pe globul pământesc limbi pe care Bunul Dumneeu să nu le înțeleagă și să nu le iubească. Oamenii îi sunt dragi deopotrivă indiferent de culoarea pielii lor și de faptul cum își exprimă sentimentele. Totuși există o limbă care Preabunului îi este deosebit de dragă. Aceasta este limba care  se ridică la ceruri de pe limbile clopotelor. Clopotele au vestit victorii și au plâns de durerea înfrângerilor, ele au vestit învierea Mântuitorului și au tăcut cu durere atunci, când intrau cuiele în palmele Lui, s-au trezit și au ridicat lumea în caz de pojar sau năvală a hrăpăreților străini. Istoria omenirii a înregistrat miracole – mureau orașe și sate de ciumă și boala s-a retras  rușinată atunci, când episcopul a zis să se bată peste tot clopotele.

Aceste cuvinte le adresa preotul Adrian Iațco, paroh al bisericii Acoperemântul Maicii Domnului din Căușeni enoriașilor adunați în număr mare la slujba de sfințire a celui de-al șaselea și cel mai mare clopot  al sfântului locaș.

Slujba de sfințire a fost oficiată de un sobor de preoți din care au făcut parte Victor Velciug, protopop de Căușeni, Valeriu Cuciuc, protoiereu, paroh al bisericii  Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din satul Cârnățeni și Adrian Iațco, gazda sărbătorii, paroh al bisericii în șantier. Ei i-au felicitat pe enoriași cu ocazia acestei adevărate sărbători. Sfințirea  clopotelor  este al doilea hram al bisericii, avea să menționeze preotul Valeriu Cuciuc, pentru că clopotele sunt trâmbița lui Dumnezeu.

– Să nu ne asemănăm nici o dată cu bogatul din pilda biblică ce-și îndemna sufletul să mănânce și să bea atunci, când i-a rodit cu prisos țarina. Dragostea noastră spre Hristos să se îndrepte, i-a sfătuit pe credincioși părintele Victor Velciug.

– Casa la care au trudit o viață părinții poate să rămână a nimănui a menționat preotul. Nu poate să se întâmple la fel și cu casa Domnului.

Cu multe emoții a vorbit preotul Adrian Iațco. Aceast biserică ridicată mai mult cu banul văduvei este un stâlp al mântuirii noastre. Spre ea să ne  îndreptăm pașii atunci, când ne va vesti acest clopot. În același timp să ținem minte că nu biserica din piatră și lut este lucrul cel mai important. Cu mult mai importantă este biserica pe care o construim în sufletele noastre. Preacucernicul părinte a mulțumit enoriașilor pentru contribuția lor  la zidirea bisericii și la procurarea sfintelor vase, subliniind necesitatea coeziunii întru cele sfinte.

Se cer spuse câteva cuvinte despre Ion Neculce, locuitor al orașului Căușeni, care este ctitorul clopotului mare. Modestia acestui om este exemplară. El a insistat să nu i se pomenească numele și să nu i se aducă mulțumiri pentru fapta sa. Totuși acest nume nu va dispărea vreodată din analele bisericii.

Vladimir SĂRĂTILĂ

jurnalist