Închipuiţi-vă, de câte ori L-am lăsat fiecare din noi pe Dumnezeu cu mâinile întinse…

Cei ce am fost duminică la biserică, nefiind mai sfinţi decât alţii, nefiind mai buni decât alţii, poate mai păcătoşi decât alţii, L-am înţeles pe Dumnezeu că stă cu mâinile întinse. Este un lucru nepoliticos să dai cuiva ceva şi el să nu întindă mâna. Îi dai ceva, el nu întinde mâna. Te ţine, aşa, cu mâna întinsă…

Tu te superi: „Mă ţii cu mâna întinsă?”. Mai încerci o dată. Celălalt tot nu întinde mâna să ia ce-i dai! Închipuiţi-vă, de câte ori L-am lăsat fiecare din noi pe Dumnezeu cu mâinile întinse, atunci când El ne dădea bucuriile, bunătăţile Lui, frumuseţile acestei lumi, frumuseţile sufletului nostru, la fiecare Sfântă Liturghie?

Din Părintele Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 50