Cum să facem corect semnul Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci se face astfel: îndoim înlăuntru și lipim de podul palmei drepte degetul mic și inelarul, apoi împreunăm vârfurile degetelor gros, arătător și mijlociu de la aceeași mână și cu ele astfel împreunate ne însemnăm pe frunte, pe piept, pe umărul drept și pe umărul stâng.

Orice rugăciune se începe cu rostirea: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin”, însoțită de semnul Sfintei Cruci, astfel: când zicem: „În numele Tatălui…”  ne însemnăm pe frunte; când zicem: „Și al Fiului” ne însemnăm pe piept; când zicem: „Și al Sfântului Duh”, ne însemnăm pe umărul drept întâi și apoi pe cel stâng; și încheiem zicând: „Amin”.

Însemnarea cu semnul Crucii este o deprindere creștinească foarte veche: chiar din timpul Sfinților Apostoli. Facem semnul Crucii însoțind orice rugăciune rostită cu glas tare sau în gând și când trecem pe lângă biserică sau pe lângă o troiță, când începem și când sfârșim un lucru ori, cum spune Tertulian († 240), „La fiecare pas și la fiecare faptă ne însemnăm… cu semnul Sfintei Cruci”.

Când facem semnul Sfintei Cruci, să cugetăm la mărirea Celui PreaÎnalt, în numele Căruia îl facem. Drept aceea, să nu facem semnul Sfintei Cruci în grabă, oricât de mult am fi zdrobiți de treburi. După felul cum facem crucea văd ceilalți oameni cam ce loc are în inima noastră Dumnezeu.

Din Învățătura de credință ortodoxă, Editura Doxologia, 2009, p. 195