Între doctor și duhovnic

O femeie din Pipirig s-a internat la spitalul din Târgu Neamţ. Printre altele, doctorul i-a spus:

– Femeie, câţi copii ai?

– Am doi copii, domnule doctor.

– Bine! Iată, te-ai făcut sănătoasă. Mâine pleci acasă, dar să ţii minte ce-ţi spun eu: dumnea-ta nu mai ai voie să naşti copii. Dacă nu mă asculţi şi mai naşti, vei muri în chinurile naşterii. Vezi să nu uiţi cuvintele mele!

După câteva zile de la ieşirea din spital, femeia a venit tulburată la duhovnicul ei din mănăstire.

– Părinte, ce mă sfătuieşti să fac? Eu n-am făcut niciodată avorturi. Acum iată, mi-a spus doctorul că nu mai am voie să nasc copii, dacă vreau să trăiesc.

– Soră Mărie, eu te sfătuiesc un singur lucru: ori trăieşte cu soţul tău în curăţie, ori naşte copii. O mamă trebuie să se şi sacrifice. Ai credinţă în Dumnezeu. În nici un caz nu vei muri. Lasă, că de lucrul acesta răspund eu. Deci, una din două.

– Bine, părinte, vă ascult.

După câteva luni se reîntoarse femeia la mărturisire:

– Părinte, sunt însărcinată. Am încredere în cuvintele sfinţiei voastre şi nădăjduiesc la Maica Domnului. Rugaţi-vă pentru mine!

– Soră Mărie, nu te îndoi! Eu te voi pomeni zilnic la rugăciune. Domnul să te binecuvânteze!

După câteva luni, femeia a venit cu pruncul nou-născut, în braţe la mănăstire:

– Părinte, am născut bine, cu ajutorul Maicii Domnului. Acesta-i copilul! îl cheamă Ştefan. Am venit să mulţumesc lui Dumnezeu şi sfinţiei voastre că dacă nu mă sfătuiaţi, el nu era pe lume.

– Slavă Domnului, soră! Vezi că Dumnezeu face minuni? El este Doctorul doctorilor. Dumnezeu să-l binecuvânteze pe Ştefan, să crească mare şi sănătos! Stai în genunchi să-ţi citesc o rugăciune de mulţumire. Apoi să duci copilul în biserică şi să- l închini la Maica Domnului.

După puţină vreme, femeia s-a întâlnit cu doctorul.

– Domnule doctor, ştiţi că am născut un copil? M-a păzit Dumnezeu şi l-am născut uşor.

– Nu cred până nu-l văd. Vino cu el într-o zi la mine.

Când l-a văzut, a luat copilul în braţe, l-a sărutat şi plin de emoţie a zis:

– Cu adevărat, numai o minune a fost!

Astăzi Ştefan este copil mare şi frumos. Iarna merge la şcoală şi vara paşte oile pe dealurile Pipirigului, iar din când în când mama lui, îmbrăcată în catrinţă şi bundiţă, vine cu Ştefan să se închine la Mănăstirea Sihăstria.

Din Arhimandrit Ioanichie Bălan, Istorioare duhovniceşti, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2004, p. 125-127