Interviu cu ÎPS Mitropolit Vladimir: În aceste vremuri de mari ispite avem nevoie de multă cumpătare și răbdare…

Având în vedere misiunea socială a Bisericii, prin rolul cognitiv, educativ și mântuitor pe care îl are pentru persoană și pentru comunitate, am solicitat Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir un interviu, în cadrul căruia, Înalt Prea Sfinția Sa ne-a vorbit cu amabilitate despre rolul și locul Bisericii Ortodoxe din Moldova într-o societate autohtonă modernă, rezistența în fața provocărilor și a denigrărilor, precum și despre cele mai importante evenimente ale anului curent pentru viața bisericească din Moldova.

– Înalt Prea Sfinția Voastră, misiunea socială a Bisericii este un subiect mediatizat intens, într-o perioadă în care, anumiți reprezentanți ai societății civile, aflați într-o minoritate categorică, încearcă să creeze fisuri ireparabile între cetățean și instituția divino-umană. Cum vede Înalt Prea Sfinția Voastră continuarea lucrării sociale a clerului și ce măsuri se întreprind pentru contracararea diversiunilor din partea cercurilor neprietene?

– Încă de la întemeiere, Biserica s-a constituit ca un element-cheie al societății, titlu pe care și-l păstrează astăzi și îl va avea până la sfârșitul timpurilor. Or Biserica luptătoare a fost întemeiată prin binecuvântarea lui Dumnezeu ca o celulă de salvare pentru oameni – o punte spre Biserica triumfătoare, deci spre viața veșnică.

Cât privește diversiunile despre care ați pomenit, acestea nu sunt o noutate pentru istoria creștinismului. Făcând o retrospectivă sumară, vedem lesne cum fiecare perioadă anterioară a vieții bisericești a fost marcată de prigoane și huliri, însă de fiecare dată, Dumnezeu a avut grijă de turma Sa și Biserica a ești triumfătoare, ca un bastion al Adevărului ce este.

Într-adevăr, la momentul actual, atacurile împotriva Bisericii au devenit mai subtile și mai periculoase, însă acest lucru nu trebuie să ne sperie cât de puțin, atâta timp cât suntem fermi în credința noastră, nădăjduind în mila lui Dumnezeu și în mijlocirea Preacuratei Maicii Sale.

Pentru o persoană ne înbisericită, argumentele aduse de cei pentru care impactul religiei printre concetățenii noștri este incomod, ar putea părea foarte bine argumentate, iar schimbările propuse chiar necesare. Iată de ce, fiecare dintre noi, fie el slujitor sau mirean, are datoria sfântă de a face pastorație printre semenii săi, căci trebuie să fim apostolii Evangheliei, nu doar prin vorbă, ci în primul rând prin faptă curată și hotărâtă, pornită din învățătura lui Hristos și din dorința de a împărtăși cu aproapele bucuria de a trăi și a simți creștinește.

Armele creștinului sunt două – rugăciunea și exemplul personal de trăire a credinței – acestea devin imbatabile în momentul în care sunt mânuite cu credință și dorința sinceră de a nimici păcatul și de a salva păcătosul.

Cât de înfricoșătoare nu ar părea ispitele și încercările prin care trecem, numai astfel vom putea izbândi să ne păstrăm identitatea de neam creștin-ortodox și tot numai așa putem tinde spre mântuire.

– Înalt Prea Sfinția Voastră, în ce direcție trebuie să se miște Biserica Ortodoxă din Moldova în continuare, cât de adaptabilă trebuie să fie față de tendințele actuale și unde trebuie să se oprească pentru a rămâne în albia credinței nealterate?

– Biserica Ortodoxă Universală se mișcă de două milenii într-o singură direcție – către Împărăția Cerurilor. Acest principiu hotărât, care nu poate fi supus vreunei modificări sau negocieri, este valabil și Pentru Biserica Ortodoxă din Moldova, din el izvorând toate celelalte activități și inițiative de natură eclesială. Pe nedrept și dintr-o lipsă de informare corectă, Biserica este considerată de unii drept un organ anacronic și arhaic, care nu prea își are loc într-o societate „progresistă”. Ei bine, această afirmație este complet nefondată, deoarece noi, în calitate de slujitori, ne adaptăm mesajul cerințelor la zi ale societății, însă rămânem neclintiți în jurământul nostru de a păstra neschimbată Învățătura de Credință și de a propovădui Adevărul după datina Sobornicească și Apostolică. Astfel trebuie să se facă o distincție clară între anacronism și fidelitatea față de o orânduială păstrată cu sfințenie milenii de-a rândul, mai ales că, după cum ne spune însuși Mântuitorul Hristos, Biserica va fi actuală în toate timpurile și împrejurările, iar cei care o consideră depășită, pur și simplu nu cunosc rolul creștinismului pentru umanitate.

– Acest an este unul deosebit de important pentru Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, deoarece în septembrie vom celebra două sute de ani de la întemeierea Eparhiei de Chișinău, de către una dintre cele mai impozante personalități ale Bisericii noastre – Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Cum a fost promovat acest eveniment până la momentul actual și cum percepe societatea noastră această dată de referință?

– Anul 2013 este marcat de un program cultural-spiritual foarte divers și complex dedicat datei înființării Eparhiei de Chișinău și persoanei marelui nostru înaintaș Gavriil Bănulescu-Bodoni. Șirul de evenimente va culmina cu vizita Preafericitului Patriarh Kiril în Moldova, în perioada 7-9 septembrie a.c., și participarea Preafericirii Sale la manifestările dedicate acestei date atât de importante pentru noi. Mai mult ca atât, în seria de evenimente festive se înscrie și vizita Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ruse la mormântul luminătorului Bănulescu-Bodoni de la Mănăstirea Căpriana.

Referitor la popularizarea jubileului de două secole, Vă pot spune că încă de la începutul anului curent preoții din întreg cuprinsul Mitropoliei Moldovei s-au implicat cu seriozitate în diverse activități tematice – precum mese rotunde, seminare, discuții în cadrul școlilor duminicale, dedicate personalității Ierarhului Gavriil-Bănulescu Bodoni și aportul său la edificarea Eparhiei de Chișinău.

Evident că aceste acțiuni s-au bucurat de prezența și participarea savanților autohtoni, care au venit să completeze eforturile noastre și să dea o tentă academică eforturilor comune.

Ne bucurăm foarte mult că toate aceste activități se bucură de un succes foarte mare în rândurile mirenilor, care sunt dornici să afle cât mai multe din istoria Bisericii Ortodoxe din Moldova și la rândul lor să ducă mai departe cunoștințele pe care le capătă în cadrul acestor dialoguri dinamice.

Totodată sperăm că volumul evenimentelor valoroase din punct de vedere teologic, științific și cultural, va crește tot mai mult și mai mult și astfel ne vom arăta încă o dată utili intereselor societății noastre prin pași siguri făcuți spre asigurarea dăinuirii noastre spirituale.

– Înalt Prea Sfinția Voastră, recent ați ajuns la un frumos popas aniversar, prilej cu care Vă prezentăm omagiile întregii noastre echipe. Cu această ocazie am dori aflăm care sunt aspirațiile Dumneavoastră pentru viitor.

– Vă mulțumesc pentru felicitări. Orice aniversare este mai înainte de toate un bun prilej de reflecție asupra celor trecute și de a privi spre viitor. Uitându-mă în urmă, îi mulțumesc Domnului pentru ajutor și ocrotire în fiecare clipă a vieții mele; în calitate de slujitor al Altarului, de monah și de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Moldova, m-am confruntat de-a lungul timpului cu multe greutăți și ispite, însă cu ajutorul Bunului Dumnezeu, a Preacinstitei Maicii Sale, am reușit să le trec pe toate și împreună cu turma cea binecredincioasă încredințată spre păstorire, am putut să facem față tuturor tentativelor de dezbinare și defăimare a Bisericii. Privind spre viitor, nu îndrăznesc să-mi fac planuri, căci necunoscute sunt căile Domnului, îmi doresc doar ca Atotmilostivul Mântuitor să ne călăuzească tuturor pașii pe calea cea îngustă, spre a ajunge la veșnicie. La fel, îndreptându-mi rugile către Dumnezeu, nădăjduiesc că prin înțelepciunea și atotputernicia Sa, ne va ține pe toți în unire și dragoste frățească, pentru a nu cădea pradă dușmanilor celor văzuți și nevăzuți și pentru a ne bucura cu toții de binecuvântările cele cerești.

În aceste vremuri de mari ispite avem nevoie cu toții de multă cumpătare și răbdare, pe care le putem dobândi numai și numai dacă vom păstra frica de Dumnezeu și vom rămâne fideli Sfintei Biserici Ortodoxe, căci numai având vie credința în sufletele noastre, nimeni și nimic nu ne va putea birui sau abate de la cele mântuitoare și nemuritoare. Amin!

A consemnat N. Cârlig

sursa mitropolia.md