„Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni s-a arătat cel mai limpede pe Cruce.” Duminica Sfintei Cruci la Mănăstirea Suruceni

„Pe Cruce Hristos a suferit pentru noi, a fost defăimat pentru noi, S-a făcut neînsemnat, rob, dispreţuit, ca să ne îmbogăţească, să ne slobozească şi să ne dăruiască nouă viaţă. Pe Cruce se recapitulează şi se face văzută toată iubirea negrăită a lui Hristos pentru omenirea păcătoasă. Jertfa Dumnezeului-Om pe cruce a fost, pentru întreaga omenire şi pentru fiecare om în parte, expresia dragostei Sale neasemănate şi pline de măreţie. Ne-a arătat pe faţă cât de mult ne iubeşte, nu prin simple vorbe frumoase, ci îmbrăţişându-ne cu mâinile Sale însângerate. ” (Cuviosul Moise Aghioritul)

A treia Duminică din Postul Mare, închinată Sfintei Cruci, a adunat în rugăciune obștea Mănăstirii Suruceni și mulțimea credincioșilor veniți să participe la Sfânta Liturghie. Pe drumul urcușului duhovnicesc spre Înviere, această Duminică ne dăruiește întărire și sprijin, așezând înaintea noastră Crucea – cea care umbrește moartea prin puterea sa și ne ridică de la pământ la Cer.

„În zilele noastre, creștinismul nu mai reprezintă bucuria, încântarea şi insuflarea care dăinuiau în viaţa Bisericii primare. Apostolii trăiau din minunea şi din bucuria faptului că Domnul, Stăpânul şi învăţătorul lor, Care S-a dat pe Sine unei morţi jertfelnice pe Cruce din iubire, a înviat. De aceea ei se întăreau prin biruinţa lui Dumnezeu. Putem noi spune acum, fiecare dintre noi şi Biserica în întregimea ei, că această bucurie exuberantă şi această biruinţă sunt prezente în noi şi printre noi?”, – ne întreabă mitropolitul Antonie de Suroj. Și tot ÎPS Antonie ne spune că „noi luăm ca de la sine înţelese iubirea lui Dumnezeu, răstignirea lui Hristos, părăsirea Lui pe cruce – totul, totul… Noi am înlocuit sensul răstignirii şi al crucii prin crucifixe ornamentale; noi am făcut ca totul să fie agreabil, suportabil, uşor de făcut faţă.”

Biserica mărturiseşte în cântările ei: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus […], că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”. Părintele Sofronie menționa că binecuvântarea lui Dumnezeu în această viaţă este ca un blestem, iar blestemul lui Dumnezeu, suferinţa, este ca o binecuvântare. Suferinţa este de neocolit pentru un creștin: ne-am lipsit de slava lui Dumnezeu şi trebuie să pătimim Crucea pentru a ne izbăvi de blestem.

Asumarea Crucii trebuie să izvorască din dragoste, după cum ne îndeamnă și pr. Ioannis Romanides: „Fiecare credincios ar trebui să se răstignească pe sine nu din obligaţie, ci din propria voinţă, întocmai precum Hristos, fiindcă doar prin această dorită răstignire de sine se ajunge la participarea la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o fiinţă egocentristă în prieten al lui Dumnezeu şi dumnezeu prin har.”

Să privim spre Cruce pentru a primi insuflare, să ne fie cale spre sfinţire, să o purtăm spre răstignirea patimilor, să o avem ca reazem, binecuvântare și tărie. În momentele de încercare și de cumpănă, să ne sprijinim în credință, privind către Cruce, cea care ne dă curaj și puterea de a le înfrunta pe toate. Iar când sufletul se clatină sub povara necazurilor, să ne amintim cuvintele Mântuitorului: «În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea» (Ioan 16:33).

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/