Simbolul verighetei: iubirea nu are nici început, nici sfârşit…

Condiţiile de întemeiere a unei familii sunt la fel, în orice moment istoric. De pildă, nu sărăcia împiedică valoarea trăiniciei unei familii, pentru că iubirea îmbogăţeşte orice. Ce dulce este iubirea!… Dar să nu se meargă pe instincte şi pe plăceri într-o căsnicie, ci gândind la un scop suprem: mântuirea reciprocă. Stimularea continuă, reciprocă, spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere. Valoarea unei flori nu stă într-o petala pe care a luat-o vântul, ci trebuie văzută valoarea intrinsecă a florii.

Aşa că, dragii mei, o căsnicie se întemeiază pe o iubire adevărată şi pe o coordonată exclusiv creştină. E o mare greşeală să te îndrăgosteşti de un băiat sau de o fată şi punem problemă căsătoriei pentru că mi-e drag de el sau de ea. Nu, nu. Trebuie văzut, cât de cât, dacă sunt străbătuţi de fiorii sfintei răspunderi pe care o cere căsătoria. Pentru că o femeie care se căsătoreşte va naşte şi ea trebuie să re-nască copilul, prin educaţie. Deci, trebuie să fie foarte pregătită.

Tinerii creştini trebuie să se deosebească de păgâni, care se căsătoresc pentru plăceri. Pentru că frumuseţea o să se mai schimbe, dar trebuie să rămână mai departe frumuseţea creştină din fiecare, pentru fiecare. Asta e verigheta, care se şi dă: iubirea celuilalt către celălalt, adică iubirea nu are nici început, nici sfârşit – asta ar fi semnificaţia verighetei. Există mai multe condiţii, din punct de vedere strict religios, pe care trebuie să le îndeplinească tinerii, şi printre ele sunt şi acestea două: să se iubească şi să fie şi părinţii de acord. Aici, de multe ori, este un conflict între iubirea tinerilor şi acordul părinţilor. Şi atunci trebuie să optăm pentru unul din două, dacă lucrurile nu mai pot rămâne pe loc: să se iubească în Hristos, în scopul căsătoriei.