Iubitorii de plăceri

Iubitorii de placeri, cei care se interesează de plăceri și de satisfacerea lor, chiar dacă nu au căzut într-o oarecare faptă trupească, dobândesc o cultură a plăcerii, a prețuirii de sine, și este mai rău de ei decât de cel care a căzut în faptă.

Acela care a păcătuit se poate găsi în situația de a sim­ți păcatul și de a se pocăi, în timp ce iubitorul de plăceri, psihologic obișnuit cu ele, nu se mai pocăiește, deoarece nu le mai înțelege ca păcate.

Aceia care au cultura plăcerii nu pot face spovedanie curată, deoarece le es­te greu să spună duhovnicului și se chinuiesc, așa însă nu se dezvolta viața duhovnicească.

Mitropolit Hierotheos Vlachos, Cunosc un om in Hristos: Parintele Sofronie de la Essex, Editura Sophia, Bucuresti, 2011