Header image

La umbra Stejarilor duhovnicești cresc alţi Stejari!

0:31, luni, 27 ianuarie, 2020 |

Părintele Ioan Zlotea nu este un sfînt de importanță locală, nici basarabeană, nici măcar românească. El a fost și a rămas drept unul dintre cei mai mari sfinți pe care i-a dat Biserica Ortodoxă Universală vreodată!

Viața sa era din Dumnezeu. Învățătura sa era din Dumnezeu. Tămăduirile sale erau din Dumnezeu. Minunile sale erau din Dumnezeu. Proorociile sale erau din Dumnezeu. De aceea erau și cele mai mari, și cele mai uluitoare! Pe toate acestea Bunul și Nemărginitul Dumnezeu a hotărît să le împlinească printr-un om cu trăire sută la sută SFÎNTĂ! Și acest Ales de Dumnezeu a fost să fie, proniator vorbind, Ioan Zlotea din Sălcuța Căușenilor. 

El a întemeiat și localități, una dintre ele fiind satul sau orășelul Dobrogea, o suburbie a Chișinăului, care ar trebui, pe bună dreptate, să-i poarte numele. O altă localitate întemeiată de Părintele Ioan Zlotea este satul Odaia din raionul Nisporeni. 

El a fost cel mai iubit basarabean din tot Regatul României, care a mers și la Țarul Nicolai, în Rusia, cu gînd să-l ajute, prin proorocia despre vremile tragice pentru țar și familia sa, ce n-au întîrziat să vină, fiindcă Părintele, fiind izgonit de la poarta țarului, n-a avut cum să i-o spună. 

El a fost cel mai iubit părinte al Mitropolitului Basarabiei, Gurie Grosu, pe care-l lua totdeauna cu el la toate sfintele Sinoade ale Patriarhiei Române de la București, unde Părintele era cel mai modest îmbrăcat dintre toți, dar cînd deschidea gura lui nepămîntească uitau toți în ce haine simple de călugăr era îmbrăcat Ioan Zlotea. 

El este căutat și acum de mulți oameni din Moldova, România, Rusia și alte țări…, deși, canonizat fiind, Părintele ar putea ajuta cu mult mai multe suflete, decît nu pot astăzi medicii, preoții și călugării la un loc să o facă. 

Eu cînd aud că Basarabia ori România noastră este săracă îmi vine să strig: Aveți dreptate, e, înt-adevăr, săracă, pentru că decenii la rînd dă cu piciorul nepăsării sale în cei mai mari sfinți, neașezînd moaștele lor vindecătoare în biserici, catedrale, spitale și mănăstiri. Ele sunt zăcămintele noastre de aur, ele sunt și mai prețioase ca aurul, pe care nu l-am vîndut, pe bani mărunți, deocamdată, străinilor! 

Ele sunt minunea minunilor, de care nu vrem, din invidie istorică, să știm! De care nici nu ne interesează! Cîndva voievozii noștri cumpărau cu bani grei de la păgîni moaște de sfinți, pentru a fi  păzitoarele satelor și orașelor din împărăție.

 Părintele Ioan Zlotea merita, fără dubii, să fie cel dintîi Părinte de origine basarabeană, canonizat de Patriarhia Moscovei, prin Mitropolia Chișinăului și a Moldovei, ce i se subordonează ori de Patriarhia Română, prin Mitropolia Basarabiei, cu activitate juridică legală pe tot teritoriul actualei Republici Moldova și nu numai. Faptul rușinos al netrecerii Părintelui nostru în Sinaxar nu-l face pe el însă mai mic în fața lui Dumnezeu. Din contră, scoaterea de sub obroc la Lumina Adevărului a celor 6 volume despre Viața și Minunile Părintelui, inclusiv cele trei cărți, scrise de Mucenicul Gheorghe Mîrza-Enache, ucenic de-al Părintelui, invitat, prin revelație divină, în Basarabia din Dobrogea românească pentru a ajuta misiunea de apostolat creștin ortodox a Părintelui în Basarabia și în tot Regatul României din secolul XX, varsă o cascadă întreagă de Apă Vie și peste ochii ultimilor neîncrezători și blamatori ai acestui etern Adevăr!

 Istoricul Nicolae Iorga spunea: „Cine uită nu merită”. Haideți să-l merităm, dragi frați creștini, pe Părintele Ioan Zlotea, ca să nu fim izgoniți din istorie și din credința cea adevărată și Mîntuitoare a Dumnezeului nostru! 

El, Ioan Zlotea, Sfîntul Basarabiei, ca și Arsenie Boca, Sfîntul Ardealului, au primit ordin de undeva să mai aștepte.

 Vai, vai și iarăși vai! 

Au, oare, nevoie acești doi Sfinți Părinți Universali de canonizarea Bisericii sau noi, totuși, avem urgentă nevoie de cît mai mulți și vrednici de neuitare sfinți, care să ajute cît mai multor oameni din satele și orașele noastre? 

Răspunsul îl știm și noi, l-a știut și Mucenicul Luptător pentru Dreapta Credință Creștin-Ortodoxă, Gheorghe Mîrza-Enache, venit tocmai din Dobrogea Românească în Basarabia, să trăiască și să-l mărturisească pe Domnul Hristos în Basarabia, în România și în Uniunea Sovietică, în lagărul deportaților basarabeni din Siberia, unde cu numele lui Hristos pe buze românul dobrogean Gheorghe Mîrza-Enache a adormit întru Domnul. 

Cu acest al șaselea volum din colecția „Trîmbițele lui Dumnezeu” am dăruit Luminii și cele trei manuscrise ale lui, care au așteptat 70 de ani permisiunea tiparului.

Repet: 70 de ani! Ce puține lucruri am fi  știut fără ele… Citindu-le, aflăm că Părintele Ioan Zlotea a fost un mare gînditor duhovnicesc, un mare prooroc, un mare făcător de minuni, un mare tămăduitor de boli și un mare smerit! Unde mai găsim astăzi întruchipate, într-un singur om, atîtea alese virtuți?

 De la Mucenicul Gheorghe Mîrza-Enache am aflat că Părintele a preschimbat uleiul în miere, apa în vin, a înmulțit vinul și făina, care nu se mai terminau niciodată de pe mesele ucenicilor lui și ale tuturor creștinilor, cu voia Domnului toți miluiți, în viața pămîntească a Părintelui și după nașterea lui în cer! 

Tot de la Mucenicul Gheorghe Mîrza-Enache am aflat de vindecarea surzilor, orbilor, muților, a oamenilor care zăcuseră nemișcați vreme de 20 de ani, chiar și de învierea morților, indiferent dacă aceștia au fost oameni, boi sau cai. Mulți dintre cei care și-au lepădat toate averile de dragul respirării Duhului mîntuitor lucrător în viața Părintelui s-au sfințit, la rîndul lor, și ei. 

Unii, ca Părintele Dorimedont David, din Palanca Bacăului, prin mucenicie creștină, în Basarabia anului 1944 ori, potrivit altor surse, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, în 1945, alții, precum Mucenicul Gheorghe Mîrza-Enache, printr-o viață de mărturisire creștină, în orașul Tambov din Republica Federativă Sovietică Socialistă Rusă, sau U.R.S.S., despre alții veți afla în volumele următoare ale Colecției noastre de carte duhovnicească. 

Gheorghe Mîrza-Enache a adormit întru Domnul în detenție comunistă, pentru mărturisirea celei de-a doua Veniri a Mîntuitorului Hristos. În perioada 1949-1954, vreme de cinci ani, el nu s-a dezis de Adevărul Creștin Ortodox, într-un lagăr cu regim sever, unde șeful avea tată-preot încarcerat în lagărul din imediata vecinătate. 

Mucenicul Gheorghe Mîrza-Enache a fost înmormîntat în Cimitirul „Sfîntul Serafim de Sarov” din orașul rusesc Tambov, regiunea Arhanghelsk. Mucenicul Gheorghe Mîrza-Enache a fost unul dintre cei mai devotați ucenici ai Părintelui Ioan Zlotea. Un Ales de Dumnezeu, căruia i-am aflat localitatea de naștere: orașul Babadag, din județul Tulcea, pentru a afla mai multe despre el și pentru a-i înveșnici, într-un fel, numele și faptele sale, binecuvîntate de Ceruri.

 În momentul cînd a fost chemat, prin revelație divină, de Părintele Ioan Zlotea, el avea soție și două fiice. Viitorul conducător al obștii Părintelui de la Dobrogea, Fratele Vasile Penu a venit și el de la Babadag, deși nu era originar din acea localitate, ci din Bulgaria actuală, așa-zisa Dobroge Bulgărească. Auzind de la Mucenicul Gheorghe Mîrza-Enache despre minunile și viața sfîntă a Părintelui Ioan Zlotea, Fratele Vasile Penu ardea și el de dorința nepotolită de a-l vedea. Așa că după ultima lor întîlnire la Babadag, viitorul Cuvios Mărturisitor Vasile Penu s-a pornit pe ascuns după Mucenicul Gheorghe Mîrza-Enache și în modul acesta a ajuns în Basarabia, de unde, de dragul Părintelui, n-a mai plecat înapoi nici în Bulgaria, nici în Babadag. Un Fiu vrednic de-al Oastei Domnului, care, prin viața lui plină de nevoi și de Lumină dumnezeiască, ne-a arătat că numai la umbra Stejarilor duhovnicești pot crește alți Stejari! 

Cu credința nevîndută întru Hristos, el pe toate le-a răbdat, rămînînd cu trupul, pînă la A doua Venire a Mîntuitorului nostru, acolo, în pămîntul înghețat al Siberiei. 

Editarea, pentru întîia oară de la scriere, a celor trei cărți ale Mucenicului Gheorghe Mîrza-Enache despre Părintele Ioan Zlotea reprezintă o mare biruință a lui și a noastră. Sfîntul Adevăr din aceste cărți a început a striga și a strălumina la citire. Pe cineva, din prea multă ură și zavistie, i-ar putea chiar orbi. Cine însă are ochi de privit și urechi de auzit nu se poate lipsi de acest Dar unic și neprețuit al Părintelui Veșniciilor, oferit nouă, fiilor și fiicelor Lui, ca o cuminecare cu sfintele Sale Taine, pogorîte din Împărăția cerească, unde Părintele Ioan Zlotea a fost cu Duhul de atîtea ori, la chemarea Domnului nostru Iisus Hristos, Lumina lumii!

 Traian Vasilcău, 

30 august 2019, 

Chișinău

Cu limbă de clopot 

(Părintele Ioan Zlotea, înainte de Sfînta lui Adormire, сătre Fratele Gheorghe Mîrza-Enache)

 Domnul Hristos pe Petru l-a iubit 

Așa cum n-a iubit pe-altcineva,

 Iar eu, Fratele meu, pe Dumneata!,

 Iar eu, Fratele meu, pe Dumneata!

 Din astă viață plec pentru un timp. 

Nu plînge, că degrabă, la soroc

 Întorloca-ne-om iarăși la un loc!,

 Întorloca-ne-om iarăși la un loc! 

Eu de la voi mă duc, nu dintre voi!

 De-o să greșiți, să plîngeți fiecare 

Și eu la toți am să v-aduc Iertare!, 

Și eu la toți am să v-aduc Iertare! 

Sarcina mea și oamenii ți-i las. 

De la Mîntuitor să nu-i abați. 

Să te-ngrijești, Fratele meu, de frați!, 

Să te-ngrijești, Fratele meu, de frați! 

Credința s-o păziți neîncetat! 

Și cînd oi reveni din ceruri eu 

Să te găsesc curat în Dumnezeu!,

 Să te găsesc curat în Dumnezeu! 

      Traian Vasilcău, 

     30 august 2019, 

     Chișinău

Contact Form Powered By : XYZScripts.com