Legiune este numele lui

 Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească (Marcu 5, 4)

În numele Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh!

Fraţilor, Evanghelia de astăzi ne vorbeşte despre doi demonizaţi care locuiau prin morminte, în afara localităţii din ţinutul Gadarenilor. Sfânta Scriptură ni-i descrie ca nişte oameni fioroşi, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea trece pe acolo, de teama lor. Un alt Evanghelist, Sfântul Apostol Marcu, ne oferă şi detalii, descriindu-l pe cel mai fioros dintre aceştia doi: Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească, şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre (Marcu, 5, 4-5).

Vindecarea demonizatului din Gadara

S-ar părea că acele vremuri au trecut demult. Unii ar privi evenimentele acestea drept o frumoasă alegorie, ştiind, mai ales, cât de abilă şi poetică este limba popoarelor orientale din familia cărora face parte poporul iudeu. Şi, totuşi, detaliile pe care le descriu Dumnezeieştii apostoli Matei, Marcu şi Luca, povestind despre întâmplare şi completându-l unul pe altul în amănunte, nu pot să nu ne uimească de puterea lui Dumnezeu. Această istorisire arată cât de jalnică şi înfricoşătoare poate fi starea unui om îndepărtat de Dumnezeu, unui om care abandonează asemănarea cu Dumnezeu şi alege să petreacă în morminte, în ţinutul morţii, în loc să tindă spre viaţă, spre lucrarea Harului Dumnezeiesc şi redobândirea Chipului şi Asemănării lui Dumnezeu. Cu puţin aceşti oameni se deosebeau de demoni, în cumplita lor îndrăcire.

Dar Dumnezeu Atotmilostiv nu voieşte moartea şi pieirea nimănui, El vrea ca tot cel ce este viu să se pocăiască şi să vină în Viaţa Veşnică. În ziua de azi îndrăcirea este asemănătoare cu cea descrisă în Sfânta Scriptură – dar, adesea, este chiar mai înspăimântătoare şi mai amplă, decât acum două mii de ani. Nu în zădar Sfinţii Evanghelişti istorisesc că numele acelui demon este legiune, pentru că nu era unul, ci mulţi demoni în el (Luca 8, 30; Marcu 5,10, Matei 8, 29-30).  Şi asta, datorit înrobirii benevole a omului, pentru că omul de bună voie se leapădă de Dumnezeu şi îşi deschide casa sufletului pentru vrăjmaş. Iar acesta deja nu mai are nevoie să-l constrângă pe om, să-l persecute, ci îi pregăteşte nişte lanţuri şi obezi pe care omul singur le caută.

Setea de lux, de viaţă frumoasă cu orice preţ, cultul desfrâului, atotpermisului, desfrânarea ochilor, urechilor, întregului trup, frenetica distracţie în care se dezlănţuie cele mai josnice porniri trupeşti, şi multe alte obezi, legături şi lanţuri – toate acestea omul şi le pune de bună voie şi ne constrâns de nimeni.

Iar societatea de consum ţi le pune la dispoziţie, şi poţi obţine toate acestea fără nici un efort. Radioul şi televiziunea sunt pestriţe cu publicitatea vieţii frumoase şi a dulceţei trupeşti, nu trebuie decât să formezi numărul şi să obţii credite rapide, fără efort. Ridicol şi jalnic în acelaşi timp este fenomenul consumismului.

Vă spun cazuri reale din viaţă. Un frate, lucrând hamal cu o leafă mizeră, îşi cumpără smartfon în credit, pe care trebuie să-l achite un an întreg, apoi peste o lună-două îl pierde în timpul unei petreceri beţive numite „picnic corporativ” şi ce, credeţi că se linişteşte şi se mulţumeşte cu un telefon mai simplu? Nicidecum! Mai ia un împrumut şi îşi cumpără alt smartfon!

O soră îşi mărită fiica. De bucurie ia un credit pe câţiva ani, ca să facă nuntă fiicei, iar tinerii, după o foarte scurtă viaţă conjugală, divorţează, şi „soacra mică” rămâne cu creditul neachitat şi cu fiica deja trecută prin experienţa dulce a vieţii amare lipsite de înţelegere şi dragoste. Ce e aceasta, dacă nu înlănţuire de bună voie?

Un alt frate pleacă peste hotare la muncă, lăsând acasă câteva amante cu copii mici pe braţe. Câştigând un ban cu muncă grea, osânditoare, vine – credeţi ca să aducă o bucăţică de pâine, o jucărică, o hăinuţă la copiii săi orfani? Nu, vine şi îşi cumpără o motocicletă, pe care i-o sechestrează poliţia peste o lună, pentru că a condus nebuneşte, în stare de ebrietate, şi în lipsa carnetului de conducător moto.

Aceste situaţii reflectă doar una din multiplele forme de înlănţuire, de punere benevolă în obezi şi de îndepărtare de Dumnezeu. Oamenii în ziua de astăzi de bună voie pierd asemănarea cu Dumnezeu şi se retrag în morminte, vătămându-se pe sine înşişi şi băgându-i în sperieţi pe cei din jur.

Şi doar văzându-l pe Hristos, întâlnindu-L, poate omul să iasă din această stare jalnică.

Dumnezeu să ne ajute să ne păstrăm mintea clară, inima neprihănită şi curată, ca şi noi, eliberaţi de patimi – fiecare de ale sale proprii – să ne aşezăm, paşnic, la picioarele Mântuitorului şi să dorim să-L urmăm până la sfârşitul vieţii, spre Veşnicie. Amin!

Pr. Constantin Cojocaru

sursa http://preotconstantincojocaru.blogspot.com/