Header image

Locașe sfinte în proces de ruinare

15:51, luni, 23 mai, 2022 | Cuvinte-cheie: , ,

Între timp, din cauza intemperiilor, locașele sfinte de lemn și de zid care au fost abandonate sunt supuse ruinării. Bisericile de lemn din R. Moldova sunt pe cale de dispariție, pe când cele de zid mai supraviețuiesc indiferenței oamenilor.

Cuhureștii de Jos, Florești

În anul 1924, în apropierea bisericii din lemn din satul Cuhureștii de Jos, jud. Soroca s-a început construcția unei grandioase biserici din piatră. Datorită lipsei mijloacelor construcția bisericii se efectua anevoios. În timpul vizitelor canonice din iunie 1930, P.S. Visarion al Hotinului a vizitat și parohia Cuhureștii de Jos. Iată ce scria despre această vizită însoțitorul P.S. Visarion, prot. Dionisie Iavorschi: “biserica veche cu hramul Sf. Nicolae, se întreține potrivit. Alături de aceasta este pornită construcția bisericii noi din piatra cioplită. O clădire foarte solidă, însă dimensiunea e prea mare pentru un sat nu tocmai mare, și locuitorii cu situația materială nu prea îmbelșugată… . Față de această situație Vlădica recomandă o schimbare a planului și reducerea dimensiunii. Parohul, neobositul muncitor, părintele Sava Cecan, se cam descurajează de acest sfat, însă în condițiunile în care se lucrează această biserică, pentru terminarea ei se vor cere sume enorme și timp nelimitat.”.  Suma cheltuielelor estimate până în 1934 au fost de 3, 2 milioane lei. În așa condiții au fost ridicați pereții până la acoperiș. Iar din 1944, din motive prea bine cunoscute lucrările de construcție a bisericii au fost stopate.

Trăim alte timpuri, dar situația materială și contribuția locuitorilor pentru finisarea construcției unei astfel de biserici (imresionanată prin grandoarea și stilul său arhitectonic), sunt neînsemnate ca și în trecut (Sursa: http://protioanlisnic.blogspot. com/2014/05/biserica-din-cuhurestii-de-jos-floresti.html). Între timp, din cauza intemperiilor, această biserica, cât și multe altele, de lemn și de zid care au fost abandonate sunt supuse ruinării. Bisericile de lemn din R. Moldova sunt pe cale de dispariție, pe când cele de zid mai supraviețuiesc indiferenței oamenilor.

Bălăurești, Nisporeni

Cea ma veche biserică din satul Bălăurești este locașul sfânt de lemn cu hramul “Sf. Nicolae”, construită în anul 1809. În anii 30 ai secolului trecut, în localitate se construiește o biserică din piatră. Din cauza războiului și a evenimentelor care au urmat după 1944, lucrările de construcție au fost stopate. În prezent acest edificiu este supus ruinării. În anii 90, creștinii din Bălăuresti au înălțat o altă biserică.

Măgura, Fălești

Biserica din satul Măgura, jud. Bălți, cu hramul “Sf. Arhanghel Mihail” a fost construită în anul 1870. Parohia avea următoarele sate alăturate: Pietroasa, Slobozia Măgurei și Zubca. Conform recensamântului din anul 2004, în satul Măgura locuiau 38 de oameni. În prezent, în sat locuiesc și mai puțini oameni. Se așteaptă un binefăcător pentru a se ocupa de restaurarea a bisericii.

Ambele poze sunt preluate din colecția cercetătorului Iurie Șveț.

Năpădeni, Ungheni

În anul 1881, în localitatea Năpădeni, jud. Bălți se construiește Biserica “Sf. Nicolae”. Din 1919 până în 1932, paroh al bisericii a fost preotul Grigore Constantinescu, profesor la Seminarul Teologic și la Școala Eparhială de fete din Chișinău, secretar al revistei “Luminătorul” și secretar al Tipografiei Eparhiale. A colaborat la publicațiile basarabene “Basarabia”, “Luminătorul” și “Glasul Basarabiei” sub pseudonimul “Bogoslovul”. Își încheie drumul vieții pământești în anul 1932, fiind înmormântat în preajma bisericii din Năpădeni. Din cauza alunecărilor de teren, biserica a fost părăsită. La Năpădeni, localnicii au construit o altă biserică. În prezent, biserica veche este într-o stare avansată de ruinare. Se păstrează numai clopotnița.

Pohrebea, Dubăsari

Un alt locaș în ruine este Biserica “Sf. Alexie” din Ponrebea, Dubăsari, construită  în anul 1912. A fost distrusă de bombardamentele din timpul celui de-al II-lea Război Mondial. Pentru restaurarea locașului sfânt sunt necesare sume impunătoare de bani. În ultimii ani a fost instituită o organizație obștească “Memoria Generațiilor” pentru a colecta fonduri în scopul restaurării bisericii.

Din colecția dn-ei Iulia Brad.

Rașcov, Camenca

În anul 1901, în localitatea Rașcov, ţinutul Olgopol, gubernia Podolia (în prezent, raionul Camenca, R. Moldova) activau două biserici ortodoxe. Biserica “Acoperemântul Maicii Domnului”, construită în anu 1740, din piatră, cu o singură cupolă, acoperită cu șindrilă. Clopotnița se afla în vecinătatea bisericii, construită pe patru stâlpi. În sec. al XVIII-lea această biserică era a creștinilor uniați, din cadrul Bisericii Greco-Catolice, în următorul secol slujbele divine se săvârșeau de către preoți ortodocși.  A doua biserică din localitate, cu hramul “Sf. Treime”, construită în anul 1779, din piatră, cu o singură cupolă și turnul clopotniței, era acoperită cu tablă. Se amintește și de a treia biserică din Rașcov. În anul 1777, Ioan Palihovici, absolvent al Academiei Teologice din Kiev a fost hirotonit preot pe seama Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” din Rașcov. Ajuns la Rașcov a găsit biserica ocupată de un preot uniat. Tânărul preot a umblat prin ședințe de judecată, însă fără nici un rezultat. Judecata i-a dat câștig de cauză unui proprietar de pământ stabilit la Rașcov, de credință uniată. În anul 1779, din inițiativa preotului Ioan Palihovici, fiind susținut de creștinii ortodocși din localitate, la Rașcov se construiește Biserica “Sf. Treime”. Preotul Palihovici a desfășurat o adevărată activitate misionară. În urma activității sale a readus la dreapta credință pe toți creștinii din Rașcov, cât și pe creștinii din 75 de parohii din ținuturile Olgopol și Balta, gubernia Podolia. Preotul misionar Ioan Palihovici a murit în anul 1811 și a fost înmormântat în curtea Bisericii “Sf. Treime” (Труды Подольскаго Епархiальнаго Историко-Статистическаго Комитета. Приходы и Церкви Подольской Епархiи. КаменецЪ – ПодольскЪ, 1901 г., стр. 842-843). Ruinele bisericii ortodoxe din satul Rașcov, potrivit unor estimări, sunt rămășițele Bisericii “Acoperemântul Maicii Domnului”, construită în anu 1740. Se spune că biserica ar fi cu mult mai veche, din sec. XV-XVI. Conform unei legende, în această biserică ar fi fost cununată fiica domnitorului Țării Moldovei Vasile Lupu, Ruxandra.

Rogojeni, Șoldănești

Biserica din satul Rogojeni, jud. Soroca, cu hramul “Sf. Nicolae”, din piatră a fost construită în anul 1872. Slujbele divine în acest sfânt locaș s-au săvîrșit până în anul 1944. Din acel an și până în prezent această biserică trece printr-un proces de distrugere și ruinare. La Rogojeni creștinii au construit un nou locaș de închinăciune.

Biserica de la Odaie”, fostul schitul al Mănăstirii Japca

În anul 1933, „la locul numit “odaie” a fost zidită o nouă  bisericuță sveltă și de rar gust, cu hramul Sf. Treime” (G. Bezviconi. Mănăstirea Japca din Județul Soroca. București. Tiparul Tipografiei „Fântâna Darurilor”, 1942, p. 35). Bisericuța de la  ”Odaie” a supraviețuit, însă are nevoie de o intervenție urgentă.

Ambele poze sunt preluate din colecția cercetătorului Iurie Șveț.

Stolniceni, Edineț

În apropiere de satul Stolniceni, pe moșia proprietarului basarabean V. E. Stroescu, a fost ridicat în anul 1882 un spital de boli infecțioase, compus din mai multe blocuri. A fost înălțată și o capelă (DEX – biserică mică, fără parohie). În acest sfânt locaș s-au oficiat slujbe bisericești până în anul 1944, spitalul a funcționat până în anii 90 ai secolului trecut. În prezent, blocurile fostului spital sunt într-o stare de degradare, iar capela – într-o stare avansată de degradare.

Foto: AIRM (Agenția de Inspectare și Restaurare a Monumentelor).

Biserica Mănăstirii Veverița

Vietuitorii schitului Cornesti -Veverița, 1932.

Schitul Cornești-Veverița a fost întemeiat în anul 1924, din inițiativa PS Episcop Visarion al Hotinului (1923-1935). Biserica schitului, cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului” a fost târnosită (târnosire – sfințire, inaugurare) în anul 1927. După 1944, Schitul Corneşti-Veveriţa devine schit al Mănăstirii „Căpriana”. La scurt timp însă, schitul a fost închis. O parte dintre vieţuitori au fost arestaţi, iar ceilalţi s-au împrăştiat prin diferite locuri.

Potrivit mărturiei localnicilor, după 1960, doi călugări de la Schitul „Veveriţa”, Tarasie şi Antonie, au fost ucişi de către autorităţile comuniste (Protoiereu Ioan Lisnic,  Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018,  p. 30, 276).

Gospodăria agricolă a folosit clădirea bisericii ca depozit, iar mai tarziu a fost prefacuta in grajd. În anii 80 ai secolului trecut, biserica a fost incendiata. Manastirea Veverița a fost reinfiintata in 1993. În prezent, biserica veche se află în ruine.

Protoiereu Ioan Lisnic, https://protioanlisnic.blogspot.com/

 

Contact Form Powered By : XYZScripts.com