Lumina lui Hristos luminează tuturor… Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului la Mănăstirea Suruceni

„Cum voi descrie, Stăpâne, vederea Feţei Tale? Cum voi spune vederea cu neputinţă de exprimat a frumuseţii Tale? Tu, Stăpâne, dintr-odată Te-ai arătat de sus mult mai mare decât soarele strălucind din ceruri şi până în inima mea. Îţi mulţumesc că mi Te-ai descoperit mie, celui ce şedeam în întuneric, mi-ai strălucit, mi Te-ai arătat lumină, m-ai luminat întreg cu întreagă lumina Ta şi m-am făcut lumină în noapte, deşi eram în mijlocul întunericului“. (Sfântul Simeon Noul Teolog)

Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Această Sărbătoare ne vorbește despre lumina necreată și dorul după iluminare. Căutând sau iubind lumina, nu iubim nimic altceva decât pe Însuși Dumnezeu, pentru că numai ca lumină Îl putem vedea și numai astfel ne putem împărtăși și desfăta de El. „Vorbind despre lumină, nu o înțelegem nici pe cea materială, sensibilă, nici lumina gândirii. Vorbim explicit despre lumina necreată, așa cum ne învață despre ea Părinții noștri. Lumina necreată are, dintru început, legătură cu duhul omului, care recunoscându-se pe sine însuși și obârșia sa, unește viața omenească cu viața dumnezeiască în modul cel mai durabil și perceptibil. Faptul că Dumnezeu este lumină înseamnă, pentru noi, că putem să ne unim cu Dumnezeu în ființa noastră cea mai adâncă, în ipostasul nostru după chipul lui Dumnezeu, fiindcă purtăm înlăuntrul nostru suflarea dumnezeiască prin care avem putința „să ne înălțăm în Dumnezeu”, să cultivăm sămânța dumnezeiască din noi,” ne spune arhimandritul Emilianos Simonopetritul.

Praznicul Schimbării la Față vine cu un cuvânt potrivit și pentru vremurile noastre, deoarece ne dezvăluie slava pe care Dumnezeu o pregătise omului dintru început. În prezent, oamenii și-au pierdut țelul și însuflarea, iar această Sărbătoare vine să ne dăruiască ieșirea din acest impas. Așadar, Sărbătoarea Schimbării la Față ne învață că cele pe care le așteptăm în veșnicie încep încă din această viață: dacă nu dobândim experiența de a sta înaintea lui Dumnezeu și de a vorbi cu El încă din această viață, nu este sigur că vom avea parte de această experiență în veșnicie. Părintele Sofronie exprimă această luptă în felul următor: „Nu vedeam înaintea mea nici o cale; nu știam cum să mă apropiu de această viață, de unde sa încep; mă simțeam în întunerec și mă întrebam: Ce voi face să moștenesc viața veșinică? Şi mi-a venit răspunsul: „Cere, roaga-te! Asemenea Sfantului Grigorie Palama, care ani de zile striga: Doamne, lumineaza-mi intunerecul! – și a fost auzit… Roaga-te cu cuvintele cântării bisericesti: Lumineze și mie, păcătosului, Dătătorule de Lumină, lumina Ta cea pururea fiitoare, și întărește-te în credință, amintindu-ți că Biserica nu se roagă pentru cele cu neputință.”

Schimbarea la Față nu reprezintă doar un eveniment din viaţa Mântuitorului Hristos, ci este și un program duhovnicesc pe care ar trebui să ni-l asumăm. Prin Trupul Său, luat din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin umanitatea asumată, Hristos face posibil ca şi noi oamenii să devenim părtaşi la lumina cea dumnezeiască. Condiția este una: să vrem, să ne deschidem sufletele lucrării lui Dumnezeu, să alegem să trăim în lumina credinței „întru care vom vedea Lumina” (Ps. 35, 9).

Numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

La sfârşitul Sfintei Liturghii, conform tradiţiei Bisericii, a fost săvârșită rânduială binecuvântării strugurilor.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/