Mănăstirea Putna: Părintele arhimandrit Melchisedec Velnic la 25 ani de stăreție

Părintele arhimandrit Melchisedec Velnic a împlinit, în data de 7 decembrie 2017, 25 de ani de când a fost instalat ca stareț al Mănăstirii Putna. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a oficiat Sfânta Liturghie, informează reprezentanți ai așezământului monahal.

După Sfânta Liturghie, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a vorbit despre Sfânta Filofteia de la Curtea de Argeș. Ierarhul a reliefat în omilia rostită importanța credinței copiilor și cât de necesar este ca ei să fie sprijiniți de societate să cunoască și să trăiască credința. De asemenea, Înaltpreasfinția Sa a evidențiat și necesitatea înnoirii permanente a vieții duhovnicești, în fața rutinei și a împuținării sufletești.

În cadrul aceluiași cuvânt, IPS Pimen i-a urat Părintelui Stareț „sănătate și răbdare”. La sfârșitul predicii, ierarhul a urat întregii obști „bună sporire în frunte cu povățuitorul ei duhovnicesc”.

La rândul său, Părintele Stareț Melchisedec i-a adresat mulțumiri și a rememorat pe scurt câteva evenimente din cei 25 de ani:

Vă mulțumim, Înaltpreasfinția Voastră, că ați venit la noi în această zi. Acum 25 de ani ați pus pe umerii mei crucea stăreției Mănăstirii Putna. Nu am crezut niciodată că vor trece atât de mulți ani. Atunci, în mintea mea era: «Sunt câteva lucruri de făcut; le vom face pe acestea și va veni un alt stareț, mai vrednic.»

Dar, iată că s-au scurs de atunci 25 de ani și când mă uit în urmă nu găsesc prea mult, ci doar construcții, refaceri… dar nu știm cât din ce s-a făcut este plăcut înaintea lui Dumnezeu. Un singur lucru știu, că m-am silit, după a mea putere, să duc crucea acestei stăreții.

Părintele Stareț Iachint Unciuleac a spus acum 25 de ani că stăreția Putnei nu este o cruce ușoară, ci este o cruce foarte grea, este cea mai grea stăreție. Parcă nu îmi venea să cred, dar cu timpul m-am convins că așa este. Dar Preabunul Dumnezeu a fost Cel care ne-a sprijinit, și Maica Sfântă, și Sfântul Voievod Ștefan, pe care îl iubiți atât de mult. Și noi îl iubim, toți românii care gândesc românește îl iubesc.

Cu darul lui Dumnezeu, toate se biruie, așa cum ați spus Înaltpreasfinția Voastră. Vă mulțumim din suflet. Și, pentru că în cei 25 de ani, sunt convins că au mai fost greșeli, căci suntem oameni supuși greșelii, vă cerem cuvenita iertăciune.

Iar obștii îi mulțumesc pentru rugăciunea pe care a adus-o Preabunului Dumnezeu, pentru susținere. M-am bucurat de o obște fidelă, cuminte, care ne-a sprijinit în toate situațiile prin care am trecut în acești ani.

Au fost evenimente deosebite: chiar înainte de instalare, în 1992, a fost canonizarea Sfântului Ștefan cel Mare. Au fost vizite deosebite: de două ori Patriarhul Ecumenic, întâi-stătătorii Bisericilor Ortodoxe surori. Marea Sărbătoare Ștefan 500, când ați fost alături de noi trup și suflet, pictura mănăstirii, canonizarea Sfântului Iacob Putneanul și a Sfinților Sila, Paisie și Natan.

Vă mulțumim pentru dragostea cu care ne-ați înconjurat, pentru răbdare, pentru cuvântul pe care ni l-ați spus de fiecare dată. Astăzi ni l-ați spus iar: «răbdare».

Când eram în Seminar și auzeam la Părintele Cleopa: «răbdare, răbdare, răbdare», mă miram de ce vorbește atât de mult despre răbdare, mă gândeam la credință, nădejde, dragoste. Cu timpul m-am convins. Răbdarea este una dintre marile chei ale vieții noastre duhovnicești. Fără răbdare nimic nu putem face.

În cuvântul său, Părintele Stareț Melchisedec a mulțumit și credincioșilor și ajutătorilor mănăstirii din această perioadă, care au fost alături de mănăstire.

După oficierea slujbei,  Protosinghelul Pavel a oferit Părintelui Stareț Melchisedec din partea obștii o icoană „Hristos, Bunul păstor”. Pe spatele icoanei a fost scris un scurt cuvânt ce aparține Părintelui Dumitru Stăniloae: „Nu poate iubi oile acestui Păstor suprem cine nu-L iubește pe El, cine nu le iubește cu iubirea Lui”.

După acest moment, Protosinghelul Hrisostom a rostit un cuvânt de mulțumire din partea părinților obștii, subliniind că aceștia nu s-ar fi aflat aici dacă Părintele Stareț nu ar fi fost aici și nu ar fi purtat de grijă de sporirea duhovnicească a fiecăruia. Dintre cei în jur de 100 de monahi de astăzi ai Mănăstirii Putna, doar 8 erau în obște în 1992.

Părintele Stareț a mulțumit, spunând:

În acest moment ales, mi-am adus aminte de cuvântul pe care Părintele Arsenie Papacioc mi l-a spus cu mai mulți ani în urmă: «Toiagul răspunderii este sfânt dacă nu tremură mâna celui care îl poartă.» Credința că Hristos este Cel care formează o obște face ca starețul să se străduiască să o conducă numai după voia lui Dumnezeu.

Cele mai frumoase clipe din viața unui stareț sunt cele ale întâlnirii cu fiecare nou monah, când cineva vine la mănăstire și dorește să rămână în obște; este un dialog dat de Bunul Dumnezeu. Fiecare să se considere un ales al lui Dumnezeu: Hristos v-a chemat, Hristos v-a adus la mănăstire, a concluzionat părintele stareț.

Sursa: http://basilica.ro/