Mărturisirea de credinţă fără îndreptarea vieţii nu are nici o valoare
11:43, miercuri, 20 mai, 2015 | Cuvinte-cheie: adâncul inimii, ce sa facem sa ne mantuim, constiinta facatorului de rele, dumnezeu, îndreptarea vieții, Mărturisirea de credință, poveri grele, soli de pace
Dumnezeu nu trimite soli pentru a-i linguşi pe păcătoşi, soli de pace ca să-i legene pe oamenii răi într-o siguranţă de pace cu Dumnezeu. El pune poveri grele pe conştiinţa făcătorului de rele, şi-i străpunge sufletul cu săgeţile remuşcărilor. Trimişii lui Dumnezeu aduc la cunoştinţa păcătosului judecăţile Lui îngrozitoare, ca să adâncească simţul stării lor nevoiaşe, ca să le scoată din adâncul inimii strigătul: „Ce să facem să ne mântuim?”. Atunci, mâna care ţi-a umilit fruntea până în ţărână ridică pe cel pocăit şi glasul care a mustrat păcatul şi a făcut de ruşine îngâmfarea şi ambiţia întreabă cu cea mai duioasă iubire: „Ce doreşti să fac pentru tine?”
Acum securea stă la rădăcina pomilor şi focul alăturea pentru toți pomii care nu aduc roadă bună. Valoarea unui pom o hotărăsc roadele ce le face, nicidecum numele pe care îl are.
Mărturisirea de credinţă fără îndreptarea vieţii nu are nici o valoare. Pentru păcat, Dumnezeu este foc mistuitor. Deci, sau te desfaci de păcat sau vei fi ars cu păcat cu tot.
Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca – Talanții Împărăției, Editura Credința Strămoșească, 2008, p. 22-24