Menta şi beneficiile ei pentru sănătate

Datorită conţinutului complex în principii active, menta a devenit bine cunoscută ca plantă medicinală, cu acţiuni curative, tonifiante şi aromatizante. Ţinând seama de proprietăţile terapeutice multiple şi de gama foarte largă de utilizări, ar trebui ca această plantă să fie cultivată în grădinile tuturor gospodăriilor, atât ca iarbă de leac, ca aromatizant în alimentaţie, cât şi pentru mirosul plăcut pe care-l radiază în jur.

Menta este folosită sub diferite forme pentru prevenirea şi combaterea multor afecţiuni apărute la diferite organe ale corpului.

Tulburări digestive şi hepatice:

– gastrite hiperacide şi ulcer gastric, apărute primăvara şi toamna, stimulând secreţiile gastrice şi biliare;

– afecţiuni hepatice, litiază biliară, dischinezie biliară, colecistopatie, colici hepatice;

– dureri de stomac produse de colici abdominale şi pancreatită;

– disfuncţii digestive, indigestii, dispepsii, greaţă, vome;

– spasme pilorice şi gastrointestinale;

– colită spastică şi de fermentaţie;

– crampe intestinale, mai ales în caz de colon iritabil;

– aerofagie şi balonări, eliminând gazele intestinale;

– curăţirea intestinelor infectate sau intoxicate, având efecte antiseptice şi diuretice;

– combaterea viermilor intestinali (ascarizi, oxiuri);

– lipsa poftei de mâncare, anemie şi debilitate.

Afecţiuni ale aparatului respirator:

– astm bronşic, bronşite, catar pulmonar, tuberculoză, gripă, guturai, răceli, răguşeală, nevralgii, laringită, traheită, faringită;

– activarea transpiraţiei şi reducerea febrei.

Afecţiuni pe fond neurovegetativ:

– fortificarea sistemului nervos;

– ameţeli, vertij, migrene, depresie psihică, anxietate, nervozitate, isterie, tremurături, sughiţ;

– insomnie, dureri de cap;

– relaxare profundă şi regenerare psihică şi mentală în caz de epuizare şi oboseală generală, fără stări de somnolenţă.

Boli cardiovasculare:

– tulburări cardiace, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, palpitaţii, stimularea circulaţiei sângelui.

Afecţiuni renale şi genitale:

– litiază renală, infecţii urinare, intensificarea diurezei;

– calmarea durerilor menstruale, dismenoree;

– refacerea impotenţei.

Reumatism cronic şi gută;

Afecţiuni dermatologice:

– excitarea terminaţiilor nervoase senzitive din piele dând iniţial senzaţia de rece şi prospeţime şi apoi o senzaţie de căldură locală;

– combaterea furunculozei, răni, herpes, coşuri, infecţii, inflamaţii, contuzii;

– anestezie locală în caz de prurit (mâncărimi).

Ceaiul de mentă, cel mai bun detoxifiant al organismului

– infuzie din două linguri frunze uscate şi mărunţite, ţinute 10 minute la umectat în 25 ml apă rece. După îmbibare, se adaugă 500 ml apă clocotită, se infuzează în vas acoperit timp de 15-20 minute, se strecoară, se îndulceşte cu puţină miere şi se bea întreaga cantitate, fracţionată în cursul zilei, având efecte dezinfectante şi decongestionante la nivelul căilor respiratorii, respectiv astm bronşic şi bronşite infecţioase. Consumat înainte de masă, ceaiul are rol de excitare a apetitului, evitarea arsurilor la stomac şi calmarea greţurilor şi a palpitaţiilor inimii. Dacă se bea după mese abundente are rol în digestie, combaterea colicilor biliare şi abdominale, dureri de colon iritabil, mai ales la consumul cărnii de vânat, alimente acre sau acrite;

– infuzie din 1-2 linguriţe frunze uscate la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit 20 minute, se strecoară şi se beau 2-3 ceaiuri reci între mese, având efecte în crampe şi balonări abdominale cu eliminarea gazelor, diaree, vomă (la sugari şi la adulţi), greţuri la gravide, indigestii, afecţiuni hepatobiliare, mărirea secreţiei biliare, calmarea durerilor de stomac, cancere, pierderi de sânge la femei, dezintoxicarea organismului prin diureză şi transpiraţie intensă şi fortificarea sistemului nervos. O cană de ceai elimină mirosul neplăcut al gurii de natură digestivă, iar seara are efect sedativ şi evită insomnia. Consumul moderat de ceai de mentă (în amestec cu rozmarin) menţine forma fizică la sportivi.

Datorită proprietăţilor tonice, energizante şi antispasmodice se recomandă atât la copii, cât şi la bătrâni şi la persoane bolnave, în convalescenţă. În general calmează nervii, reglează funcţiile inimii şi intervine în afecţiunile digestive şi respiratorii. O cură de trei luni reduce tumorile canceroase la nivelul colonului, plămânilor, colului uterin şi al pielii.

Tinctura calmează crampele intestinale

– tinctura de mentă se prepară din 5 g ulei eteric în 95 ml alcool concentrat sau prin macerare a 20 g pulbere din frunze uscate în 100 ml alcool 400 timp de 7 zile şi se păstrează în sticluţe închise la culoare. Se iau câte 20 picături diluate în puţină apă, de 2-3 ori pe zi, având efecte antiseptice, carminative, antispastice şi antivomitive în greţuri, vome, crampe intestinale, ameţeli, migrene, rău de voiaj (auto, avion, vapor), dezinfectarea gurii şi dezodorizarea halenei fetide (miros greoi al gurii).

– lichiorul de mentă se prepară din 200 g frunze proaspete sau 50 g frunze uscate la un litru alcool 700; se lasă la macerat 14 zile, se strecoară şi se amestecă cu sirop de zahăr (600 g zahăr în 500 ml apă). Se consumă câte un păhărel înainte de mese cu efecte în tulburări nervoase sau palpitaţii la inimă şi după mese în indigestii şi colici intestinale.

– uleiul eteric de mentă: se iau câte 5 picături (adulţi) şi 1-2 picături (copii) pe o bucată de zahăr cubic sau în apă, după mesele principale, de 3-4 ori pe zi, în cure de 7-14 zile, cu efecte în afecţiuni digestive însoţite de diaree, dizenterie, balonări, dischinezie biliară, afecţiuni renale, astenie, urticarie şi antibacterian contra speciei Brucella.

– pulberea din frunze uscate şi măcinate se amestecă cu miere, zahăr tos sau lapte şi se ia, pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi, având acţiune directă asupra mucoaselor intestinale, inclusiv asupra colonului iritabil.

Forme de utilizare externă

– infuzie din 50-60 g amestec din frunze de mentă, mărar, sunătoare şi flori de muşeţel, în părţi egale, la un litru apă clocotită; se utilizează pentru tamponări pe tenuri iritate sau grase, bronzate şi cu pori dilataţi, cu acţiuni antiinflamatoare şi antiiritante, efectul fiind vizibil după câteva zile, când porii se închid, iar tenul devine mat.

– tinctură din 5 ml ulei de mentă dizolvat în 95 ml alcool concentrat, eventual în amestec cu tinctură de eucalipt, în părţi egale, utilizată pentru frecţii în calmarea durerilor reumatice, alergii alimentare şi prurit senil la oameni în vârstă;

– macerat alcoolic din 10 g frunze uscate şi mărunţite, ţinute timp de 10 zile în 100 ml alcool 700; se filtrează şi se foloseşte ca masaj în calmarea durerilor reumatice şi de dinţi, clătirea gurii şi inhalaţii pentru stări gripale;

– oţet aromatic, preparat din 50-60 g frunze proaspete, macerate într-un litru oţet din vin, timp de 20-30 de zile, agitându-se zilnic; se foloseşte sub formă de comprese şi frecţii aplicate local pentru hemoragii interne, vome spasmodice, dureri de stomac, dureri reumatice şi lombare, luxaţii, entorse, urticarie, înţepături de insecte, scabie, psoriazis sau în inhalaţii contra durerilor de cap;

– gargară cu infuzie din două linguriţe frunze uscate şi mărunţite la 250 ml apă clocotită; se infuzează în vas acoperit timp de 15 minute, se strecoară şi se foloseşte pentru gargarisme, de 3-4 ori pe zi, având efecte în ameţeli, migrene, dureri de cap, inflamaţii ale gâtului şi respiraţie urât mirositoare;

– inhalaţii cu 250 ml apă clocotită în care se toarnă 10-15 picături de ulei de mentă, cu efecte antiseptice şi antiinflamatoare în stări gripale, astm, bronşite, traheite, laringite cu răguşeală, degajarea căilor respiratorii şi adjuvant în tuberculoză;

– cataplasme din frunze proaspete opărite sau comprese aplicate local, cu efecte în alinarea durerilor de cap, dureri abdominale la copii, reducerea umflăturilor la contuzii, alinarea durerilor de sâni împietriţi şi calmarea mâncărimii pielii în cazul pruritului senil la vârstnici.

Uleiul de mentă, bun contra reumatismului

– băi cu infuzie din 200 g frunze uscate la 3 litri apă clocotită; se infuzează acoperit 15-20 minute, se strecoară şi se toarnă în cadă. Se face baie generală sau de picioare la temperatura de 370C timp de 15-20 minute, cu efecte întăritoare în stări de debilitate şi contra convulsiilor la copii, picioare obosite şi umflate, edeme de gambă, urticarie şi calmarea durerilor reumatice. Infuzia poate fi înlocuită cu 500 g frunze uscate puse într-un săculeţ din pânză care se agită în apa caldă din baie, acţiunea reconfortantă fiind mărită la adaosul de roiniţă, cimbrişor şi flori de tei.

– ulei de mentă preparat din 100 g frunze puse într-un litru de ulei vegetal (de floarea-soarelui); se lasă la macerat timp de 2-3 săptămâni, se strecoară şi se păstrează în sticluţe închise la culoare. Se utilizează în masaje contra durerilor reumatice şi musculare, la mâncărimea pielii provocată de urticarie, păduchi pe cap, dureri în urechi inflamate, rinite, iritaţii ale căilor nazale sau la guturai (câte 2-3 picături în fiecare nară).

– frunzele proaspete, strivite sau opărite, se folosesc pentru frecarea dinţilor şi gingiilor, la pielea cu prurit, leziuni de scabie, înţepături de albine sau viespi.

sursa Ziarul Lumina