Milostenia nu este numai să dai din traistă

Milostenia nu este numai să dai din traistă. Milostenie este că accepţi pe un om să stea lângă tine, fără să îl alungi în gând. Ai un coleg care are un necaz, trebuie să ştii să-i faci o mângâiere, să-i descreţeşti fruntea. Pentru săraci poţi să faci o rugăciune scurtă: „Doamne, miluieşte-l!“, dacă nu poţi să-i dai, că eşti în tramvai şi el este pe trotuar. Întrebarea se pune cum ne este inima noastră în legătură cu suferinţa din jur? Cel mai mare lucru de care vom fi întrebaţi la Judecata de Apoi este: „De ce nu am dat mai multă atenţie semenilor noştri?“.

A milostivi pe unul, pe altul, aici se arată că tu eşti cu Hristos. Apoi, nici nu ştii că acela pe care îl ajuţi poate să fie Hristos. El nu întinde mâna să-i dai. El întinde mâna să-ţi dea împărăţia cerului şi tu nu observi. Şi, de regulă, oamenii caută bănuţul cel mai mic.

Fraţii mei, ţineţi minte: cerşetorii sunt personaje biblice! Ai trecut pe lângă mântuirea ta aşa de uşor! Şi mai grozav, l-ai dispreţuit pe cerşetor! Cerşetorii nu pier niciodată. Fac sobor la margine de drum şi împart ce s-a căpătat şi zic: „Asta-i de la cutare. Pomeneşte-l, Doamne, întru împărăţia Ta!“. Şi are valoare. Mântuitorul, ca să ne încurajeze, a spus: Însutit veţi primi!

Vrei să te îmbogăţeşti? Dă tot ce ai! Primeşti însutit! Lucrul acesta nu-l vorbesc de la mine. Dacă aţi cunoaşte viaţa Sfântului Ioan cel Milostiv, v-aţi înspăimânta! Sfântul Ioan, când s-a dus în respectiva arhiepiscopie, a întrebat: „Cât aur are arhiepiscopia?“ Şi i s-a răspuns: „Atâtea litre de aur!“. „Daţi-i la săraci!“ Când au auzit, economii ăia au zis că îi sărăceşte. Şi a venit înapoi însutit faţă de cât a dat. Iar dădea, iar venea însutit. Economii cârteau mereu! Vezi, nu observă omul când primeşte, dar observă când dă.

Extras din „Ne vorbeşte Părintele Arsenie” , vol 3, Editura Episcopiei Romanului, 1998, pp. 8-9