Milostenia se răsplătește în această lume, iar în cealălaltă ni se dă înapoi însutită

-Milostenia se răsplătește în această lume, iar în cealălaltă ni se dă înapoi însutită. Să ne îngrijim mereu de săraci și să-i ajutăm, căci ei mijlocesc pentru noi la Dumnezeu. Milostenia are mare putere. Suntem datori să facem mai întăi milostenie sufletească, să arătăm iubire către oameni, și apoi, cu sinceritate, dragoste și deiscernământ, să-i ajutăm -pe ei.

-Oamenii lui Dumnezeu trebuie să aibă dragoste. Dragostea are limbajul ei, limbajul lui Hristos, și cine îl are pe acesta este bine călăuzit în lucrările lui.

-Milostenia formală nu are mare însemnătate. Însemnătate are când mila conține în ea dragoste și, mișcată de această dragoste, îl miluiește pe sărac.

-Domnul nu dă importanță lucrului mult sau puțin, ci intenției pentru milostivire, și pe aceasta o preamărește.

-Milostenia noastră trebuie să izvorască din iubirea de oameni, care au nevoie nu numai de lucruri materiale, ci și din ajutor sufletesc. Să-i ajutăm și duhovnicește. Când îi dăm curaj și putere unui om deznădăjduit să continue lupta sa, greaua lui încercare, și în felul acesta îl scăpăm de primejdia unei catastrofe, această milostenie este foarte mare.

De aceea orice oferim aproapelui nostru să izvorăască din inima noastră și să nu fie o faptă formală. Să cunoaștem bine că răsplata milosteniei noastre, de la Însuși Dumnezeu, este însutită. Dăruiești ceva și Dumnezeu îți dă de o sută de ori mai mult. Orice dăruim săracilor ni se va da înmulțit în ceruri; și, când sufletul o să plece din această viață, își va ridica răsplata milostenie lui.

-Noi suntem ținuiți în viață de mila lui Dumnezeu. Zi și noapte cerem milă și iertare.

Le vom primi atunci când și noi le vom înfăptui la rândul nostru.

-Milostenia urcă până la tronul lui Dumnezeu. Face să coboare mila lui Dumnezeu la om. Milă face, milă găsește. Iubirea răspândește, iubire primește.

-La a Doua Venire, Hristos va preamări și va osândi. Îi va preamări pe cei de-a dreapta, deoarece au arătat iubire și milostenie celor înfometați și însetați, străinilor, bolnavilor și întemnițaților, și îi va osândi pe cei de-a stânga, pentru că nu au avut aceste virtuți.

-Să cerem așadar de la Dumnezeu să ne dea duh de iubire, căci cel care are iubire știe cum să miluiască.

Părintele Efrem Athonitul, Despre credinţă şi mântuire, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003