Minune cutremurătoare pe mormântul Cuviosului Paisie

 „De la vârsta de 12 ani am suferit din cauza unui demon. Viaţa mea devenise un martiriu. După exorcismele pe care mi le citeau mă simţeam ca şi când m-ar fi bătut.

În prima sâmbătă a postului, în anul 1995, părintele meu duhovnicesc a planificat să facem o priveghere la Suroti.

Înainte de a începe am simţit un război crunt. Toată privegherea nu am simţit  deloc somnolenţă.  Eram jos în centrul bisericii, iar de jur împrejurul meu erau maicile. S-a încheiat privegherea şi au început să citească slujba de sfinţire a apei. M-am sălbăticit foarte tare. M-au dus să sărut moaştele Sfântului Arsenie.

Era prima dată, o spun şi mă cutremur, când am simţit si o ardere trupească. La final m-am întors şi am spus „Pa-i…, Pa-i…”. M-a întrebat egumena: „Paisie?” şi am dat din cap că da. Atunci m-am m-am sălbăticit foarte tare, am început să chiui, m-au dus la mormânt şi acolo am strigat de trei ori „Sfânt”.

În timp ce voiam şi încercam să plec m-au prins şi… cu forţa m-au întins pe mormântul Staretului cu faţa în sus. L-am văzut atunci pe Staret că se ridică de la mijloc în sus ca şi când s-ar trezi din somn, nu ca mort. Era exact acelaşi cu barba şi rasa sa. A fost chestiune de secundă.

Mi-a atins fruntea cu mâna şi în aceeaşi clipă am văzut cum iese un fum negru din gura mea. M-am liniştit complet, dar durerea trupească nu m-a părăsit imediat. Am adormit şi de durere m-am trezit spunând „Mă doare tare”.

Timp de 40 de zile insa am simţit o aşa mare bucurie că plângeam de bucurie. Poate că a fost prea îndrăzneţ ceea ce am spus: „Dumnezeul meu, chiar dacă toată viaţa mea mă voi chinui ca mai înainte, e de ajuns să simt din nou fie şi pentru un minut această bucurie”.

traducere: PLF, sursa: romfea.gr

sursa http://acvila30.ro