Mitropolitul Vladimir a săvârșit Sfânta Liturghie în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, la Catedrala Mitropolitană din Chișinău

În Duminica Pogorârii Sfântului Duh și ziua Sfintei Treimi (numită în popor şi Duminica Mare), Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din municipiul Chișinău.

Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova i-au coliturghisit: secretarul mitropoliei, prot. mitr. Vadim Cheibaș și soborul de slujitori ai Catedralei.

În cadrul Dumnezeieștii Liturghii, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir a săvârșit hirotonia protodiaconului Maxim Sturza, în treapta de preot pe seama parohiei „Pogorârea Sfântului Duh” din capitală.

După Sfânta Liturghie a fost oficiată slujba Vecerniei, în timpul căreia, Înaltpreasfinția Sa și preoții prezenți, au citit rugăciunile de îngenunchere, prin care s-a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru binefacerile Sale, cerându-se și în continuare mila și îndurarea Atotțiitorului față de poporul Său.

***

Aceasta este sărbătoarea anuală a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli. Faptele Apostolilor (2, 1-4) mărturisesc despre acest eveniment foarte important din viaţa Bisericii.

Pogorârea Duhului Sfânt constituie cea mai veche sărbătoare creştină împreună cu cea a Paştilor, fiind prăznuită încă din vremea Sfinţilor Apostoli. Despre ea amintesc Sf. Apostol Pavel (1 Cor. 16, S) şi Sf. Luca (Fapte 20, 16). Ε numărată şi în Constituţiile Apostolice, printre sărbătorile în care sclavii se cuvine să fie eliberaţi de muncile obişnuite. Despre ea mai amintesc: Sf. Irineu , Tertulian, Origen, canonul 43 al Sinodului din Elvira (c. 300), canonul 20 al Sinodului I Ecumenic (care opreşte îngenuncherea în ziua Rusaliilor), Sf. Epifanie ş.a. Marii predicatori din secolele IV şi V au lăsat o mulţime de panegirice in cinstea acestei sărbători, iar în a doua jumătate a secolului IV, pelerina apuseană Egeria descrie modul cum era sărbătorită pe atunci la Ierusalim. Până către sfârşitul secolului IV şi începutul secolului V, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a înălţării Domnului şi a Pogorârii Sfanţului Duh, aşa cum o descrie, de altfel, încă din prima jumătate a secolului IV, Eusebiu al Cezareii. Însă sărbătoarea aceasta a fost fixată, de pe la 400 înainte, în ziua a 40-a după Paşti, cum este sărbătorită până astăzi, Cincizecimea rămânând numai ca Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh.

Sectorul Sinodal Comunicare Instituțională și Relații cu Mass-media, www.mitropolia.md