Noi am văzut

O povestire din Patericul Egiptean amintește despre un tânăr monah care l-a întrebat pe unul dintre oamenii sfinţi ai deşertului de ce atât de mulţi oameni vin în pustie să-L caute pe Dumnezeu, şi mulţi dintre ei renunţă după scurt timp şi se întorc la viaţa lor în cetate.

Bătrânul călugăr i-a răspuns:

„Aseasă, câinele meu a văzut un iepure alergând după adăpost, printre tufişurile deşertului şi a început să vâneze iepurele, lătrând puternic. Curând, alţi câini s-au alăturat vânătorii, lătrând şi alergând. Au alergat o distanţă lungă şi au alertat şi alţi câini. Curând, pustia răsuna de zgomotul căutării lor, iar vânătoarea a continuat pe timp pe noapte.

După puţină vreme, mulţi dintre câni au obosit şi au renunţat. Câţiva au alergat iepurele până când noaptea aproape s-a risipit. Dimineaţa, numai câinele meu continua vânătoarea.”

„Înţelegi,” spuse bătrânul, „ce ţi-am spus?”

„Nu,” răspunse tânărul monah, „spune-mi, te rog, părinte.”

„Este simplu,” a spus părintele pustiei, „câinele meu a văzut iepurele!”