Noi mucenici şi mărturisitori pentru Hristos, din Basarabia, sub primul an de ocupaţie sovietică (1940-1941) (II)

C. Persoane arestate şi/sau ţinute în detenţie:

Inspectoratul de Poliţie Galaţi raporta la 2 iulie 1940 că soldaţii sovietici, cu concursul evreilor din Soroca, i-au ridicat în ziua de 28 iunie 1940, între orele 17⁰⁰-18⁰⁰, pe preoţii David Ciolan⁴⁰, Petru Demideschi, Afinoghen Postolache şi diaconul Petru Cobalaş, toţi din oraşul Soroca, ducîndu-i peste Nistru, în satul Tichinovca. Despre soarta lor ulterioară nu se cunoaştea nimic⁴¹. Totuşi, deţinem informaţii că preotul Afinoghen Postolache s-a refugiat în România la 7 septembrie 1940⁴², iar în anul 1943 diaconul Petru Cobalaş era înscris listele electorale pentru alegerea delegaţilor clerici în adunarea eparhială⁴³.

Tocan Ilie (n. 1895, în Chiştelniţa, jud. Orhei), preot, profesor de „Exegeza Vechiului Testament” la Facultatea de Teologie din Chişinău şi profesor la Liceul eparhial de fete din Chişinău, a fost arestat în primele zile de ocupaţie sovietică, potrivit mărturiilor a doi preoţi refugiaţi în septembrie 1940⁴⁴. Totuşi, la 6 februarie 1941 îl găsim refugiat în România, făcînd declaraţii despre situaţia din Basarabia la Inspectoratul de Poliţie din Buzău⁴⁵.

Ţurcanu Anton şi Trofim Evdochim, studenţi teologi, au fost arestaţi din primele zile de ocupaţie sovietică şi condamnaţi la cîte 8, respectiv 10 ani de închisoare⁴⁶.

Cîntăreţul din parohia Hînceşti a fost arestat în 1941 pentru că la inaugurarea monumentului lui Kotovski a spus că nu era cazul să-l instaleze lîngă biserică⁴⁷. Acesta ar putea fi C. Batîr, unicul slujitor din parohia Hînceşti prezent în lista clericilor nerefugiaţi din Arhiepiscopia Chişinăului⁴⁸.

Ţăruş Mina Dimitrie (n. 23.12.1894, în Breanova, jud. Orhei), preot în Camenca, jud. Orhei, a fost arestat de organele NKVD pe 23 iunie 1941. Mult timp în sat a circulat versiunea că părintele a ars în închisoarea din Orhei pe 29 iunie 1941. Astăzi această versiune este infirmată. Mitropolia Basarabiei a primit din partea SIS-ului Republicii Moldova un certificat de arhivă din 6 iunie 2006 cu Nr. P-96/06 în care se arăta că preotul Mina Ţăruş a murit la 8 august 1942, după ce a fost condamnat la 10 ani de detenţie, conform consfătuirii exepţionale de pe lîngă NKVD al URSS din 22 aprilie 1942⁴⁹.

Hîncu Constantin (n. 21.05.1912, în com. Verejeni, jud.Orhei, licenţiat în teologie în 1938), hirotonit preot în 1939 pentru parohia Avdarma (jud. Tighina), a fost arestat în ziua de 24 iunie 1941, la ora 2 noaptea, de la domiciliul din oraşul Chişinău (str. Tighina 2), unde venise să se înscrie pentru repatriere. A fost dus la secţia NKVD-ului, la fostul consulat italian, unde a fost supus unor chinuri fizice şi morale. Era acuzat de spionaj în favoarea României, că a făcut politică cuzistă şi că avea studii universitare. A scăpat cu viaţă din acea închisoare, evadînd împreună cu alţi doi tineri la 14 iulie 1941⁵⁰.

D. Persoane internate în lagăre de muncă silnică:

Ghimişliu Vladimir D. (n. 1876), a fost 14 ani epitrop la biserica din com. Avdarma, jud. Tighina, iar din 1937 pînă în ziua arestării a deţinut funcţia de consilier şi ajutător de epitrop. La sfîrşitul lunii septembrie 1940 a fost arestat şi dus în închisoarea din Comrat, unde a stat 2 săptămîni, după care a fost judecat şi condamnat la 4 ani de muncă silnică. În cadrul procesului un consătean l-a învinuit că, fiind epitrop 14 ani, „a supt sîngele ţăranilor”⁵¹.

Popovici Petru, domiciliat în Chişinău (str. Heliade Rădulescu 74), profesor la Seminarul Teologic din acelaşi oraş, a fost arestat de serviciile secrete sovietice pe 26 octombrie 1940, iar la 14 martie 1941 a fost condamnat într-un lagăr siberian. Această informaţie s-a întocmit de către Chestura Poliţiei municipiului Chişinău în baza mărturiilor Eugeniei Popovici (soţia represatului), colonelului pensionar Vlad Movilă (domiciliat în Chişinău, str. Regele Carol I, Nr. 12) şi ale medicului Seminarului Teologic din Chişinău, Serghie Zaharianov (domiciliat în Chişinău, str. Mihai Viteazul 13)⁵².

Ouş Sava (n. 28.10.1887, cîntăreţ în Dubna, jud. Soroca, din 1918 pînă cel puţin în 1930⁵³), cîntăreţ în parohia Stoicani, jud. Soroca. Preotul Ioan Bodiu din aceeaşi parohie spunea în 1941 că acesta „a fost condamnat la 5 ani de exil la sfîrşitul lui noiembrie (1940, n. aut.) pentru că n-a transportat la timp pîinea la stat (neîndeplinirea obligaţiunilor de predare a produselor agricole către stat, art. 58² al Codului Penal al RSSU, n. aut.). În fond cauza a fost aceea că ginerele a plecat peste Prut. L-au judecat la tîrgul Vîrtiujeni două evreice şi un evreu, toţi trei de 18 ani”⁵⁴.

Ciobanu Nicolae (n. 01.06.1898, în Horodişte, jud. Lăpuşna, în serviciu din 1922⁵⁵), preot din Stoicani, jud. Soroca. După ocuparea Basarabiei s-a stabilit în Chişinău, pe str. Mihail Kogălniceanu 38, pentru a se repatria în Regat. A fost arestat în data de 11 decembrie 1940, la ora 1 de noapte şi condamnat la 10 ani de muncă „corecţională” în lagărul din Arhanghelsk, sentinţă executată la 19 iunie 1941. Informaţiile de mai sus au fost oferite de soţia preotului Nicolae, Ciobanu Maria, preotul Avacum Ivanov din com. Gradiştea (jud. Tighina) şi Moraru Elisaveta din Chişinău (str. 27 martie 1918, Nr. 7)⁵⁶.

Rughinov Constantin (n. 1887, în Fricăţei, jud. Ismail⁵⁷), preot-ajutător în parohia Cimişlia, jud. Tighina, a venit la Chişinău (str. Costiujeni, 19) în data de 20 septembrie 1940 pentru a se repatria. A fost arestat la 11 decembrie 1940. Pentru activitate în rîndul partidului „contrarevoluţionar”, Frontul Renaşterii Naţionale, a fost condamnat în data de 17 mai 1941 la 8 ani de „muncă corecţională” într-un lagăr din RASS Komi. A decedat în acel lagăr la 5 februarie 1945. Nu se cunosc cauzele morţii. Prin decizia din 27 aprilie 1993 a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, preotul Constantin Rughinov a fost reabilitat⁵⁸.

Moraru Ion (n. 1901, în Zăicani, jud. Bălţi), preot din com. Camenca, jud. Bălţi, a avut ultimul domiciliu în Chişinău, str. General Badaglio 19⁵⁹. La 23 decembrie 1940 a fost arestat de către agenţii NKVD-ului, fiind învinuit că a vrut să treacă „clandestin” în România. În data de 10 martie a fost condamnat la 2 ani de detenţie. A făcut recurs, dar iarăşi „a fost găsit vinovat”, primind o sentinţă de 8 ani privaţiune de libertate. La 24 iunie 1941 a fost deportat în interiorul URSS-ului. Aceste informaţii au parvenit de la soţia sus-numitului, Moraru Elisaveta, preotul Avacum Ivanov din com. Gradiştea (jud. Tighina) şi Ciobanu Maria din Chişinău (str. 27 martie 1918, Nr. 7)⁶⁰.

Cernăuţeanu Anton I. (n. 1900), preot din Şagani (jud. Ismail) şi Cernăuţeanu Vladimir I. (n. 1903), preot paroh al catedralei oraşului Tighina, au fost acuzaţi de „agitaţie antisovietică” şi condamnaţi în 1941 la 5 ani de detenţie. În 1968 au fost reabilitaţi⁶¹. Potrivit Anei Cernăuţeanu, soţia preotului Vladimir Cernăuţeanu, părintele Antonie a venit la Chişinău în toamna lui 1940, pentru a se repatria (probabil împreună cu fratele său), dar a fost arestat şi condamnat la 5 ani de muncă silnică pe data de 29 decembrie 1940, fapt confirmat şi de Baranovschi Valentina din Chişinău (str. Caucaz 2)⁶². Cu altă ocazie această doamnă declara că şi soţul ei a avut aceeaşi soartă⁶³. Conform informaţiilor prezentate de preotul Sergiu Roşca, fraţii Cernăuţeanu au fost arestaţi pentru faptul că au combătut în plină stradă o lecţie antireligioasă (împotriva sfintelor moaşte), transmisă de un megafon⁶⁴. De aici, unii cercetători l-au identificat greşit pe preotul Petru Cernăuţeanu cu unul din aceşti fraţi arestaţi şi deportaţi⁶⁵. Acesta afirma într-o declaraţie la Chestura Poliţiei mun. Chişinău, în data de 21 noiembrie 1942, că pe timpul ocupaţiei sovietice a locuit în Chişinău⁶⁶.

Secară Leonid Gr. (n. 1905), preot din oraşul Rezina, fost ofiţer în Armata Română, a fost condamnat în 1941 la 5 ani de muncă silnică în lagărul din Ivdel,  regiunea Sverdlovsk⁶⁷.

Spinei Ion A. (n. 24.06.1899, în Hotin, hirotonit preot la 10.10.1920 pe seama parohiei Levinţi, jud. Hotin⁶⁸), preot în Sălcuţa (jud. Tighina) din 1921, membru al Partidului Naţional Liberal, a fost condamnat în 1941 la 10 ani de muncă silnică. Soţia acestuia, Spinei Nina A.  (n. 1898, în Chişinău), a fost deportată în 1941, în Kazahstan. În 1991 ambii soţi au fost reabilitaţi⁶⁹.

Diacon Alexandru Guțuleac

Va urma