Noi mucenici şi mărturisitori pentru Hristos, din Basarabia, sub primul an de ocupaţie sovietică (1940-1941) (III)

E. Persoane deportate:

Ştefănescu Iuvenalie, stareţul mănăstirii Ţîpova, a fost deportat în 1940 pentru „păstrare ilegală de arme”, potrivit spuselor lui moş Pahom Iftodi, martor ocular al acelor evenimente⁷⁰. În anul 1938 avea 59 de ani. Numele civil era Ilarion, fiind fiu de ţărani. A absovil şcoala primară din satul Caplani. La 3 ianuarie 1909 a devenit ascultător cu ordin la mănăstirea Saharna, fiind lemnar. A fost tuns în monahism în ziua de 6 august 1913, la schitul Ţîpova. La 6 august 1915 a fost hirotonit ierodiacon, iar la 30 noiembrie 1918 – ieromonah. Începînd cu 12 ianuarie 1921 a deţinut funcţia de econom, iar din 15 aprilie 1934 – de stareţ⁷¹.

Belicci Hristofor P. (n. 1900⁷²), preot din com. Alexandru Ioan Cuza, jud. Ismail, „a fost deportat 1940 în Kazahstan, unde a decedat”⁷³.

Gorduza Mihail (n. 06.08.1863), absolvent al seminarului teologic de 10 clase, preot paroh în com. Sipoteni (jud. Lăpuşna) din 30 noiembrie 1887 pînă cel puţin în 1932⁷⁴, a fost condamnat în 1940 la 5 ani de muncă silnică într-un lagăr siberian, dar a revenit în patrie abia în 1947⁷⁵.

Septinschi T. Vasile (n. 1878), cîntăreţ la biserica din oraşul Comrat, „a fost arestat în 1940 şi deportat în Siberia, de unde nu s-a mai întors”⁷⁶.

Apostol-Costev Atanasie, preot în Tomai, jud. Tighina, a fost deportat la 12 ianuarie 1941. S-a născut pe data de 3 august 1893, în com. Alexandreni (jud. Cetatea Albă). S-a căsătorit la 29 iunie 1914 şi a avut trei copii. A absolvit Şcoala bisericească de învăţători din satul natal (1909), Şcoala normală din oraşul Viniţa, Ucraina (1 mai 1913) şi Cursurile misionare la Academia teologică din Kazani, Rusia (7 mai 1916). Cunoştea  limbile română, rusă, turcă şi bulgară. A fost numit cîntăreţ la 29 mai 1916 în parohia Conovca (jud. Hotin), apoi preot paroh în com. Împuţita, jud. Ismail, la 15 martie 1917. Pe data de 1 iulie 1923 a fost transferat ca preot paroh în com. Başcalia (jud. Tighina), iar din 1 decembrie 1935 era paroh în com. Tomai⁷⁷. Deportarea părintelui Atanasie era confirmată de alt document, unde fiica sa Nina Apostol, elevă la Liceul eparhial din Chişinău, figura ca avînd un părinte deportat⁷⁸.

 Arvinte Neonila V., n. 1898, în 1941 a fost deportată împreună cu soţul său, preotul Arvinte Nicolae G. (n. 1893) din Divizia (jud. Ismail) şi copiii săi, Nicolae (n. 1921) şi Neonila (n. 1927). Toţi patru au fost reabilitaţi în 1991⁷⁹.

Ghili Ecaterina (n. 1902), soţia preotului Ghili Mihail (exilat în Barnaul şi condamnat la moarte în 1942), a fost deportată în regiunea Aktiubinsk, în 1941⁸⁰.

Brăiescu Ion, diacon-cîntăreţ din Horeşti, jud. Lăpuşna, „a fost deportat de sovietici în 1941 şi reabilitat mai tîrziu”⁸¹.

Şoimu Maria Eugen (n. 1911), soţia preotului Şoimu Porfirie din Parcani, jud. Soroca, a fost deportată la 13 iunie 1941, în regiunea Tomsk, împreună cu copiii săi, Elena (n. 1931) şi Mihail (n. 1934)⁸².

Scachevici Teodor, domiciliat în Chişinău, str. A. Sturza 2, a fost servitor la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Chişinău pînă în toamna anului 1938, după care s-a angajat ca paznic şi servitor la biserica „Tuturor Sfinţilor” din Cimitirul Ortodox (Chişinău). Aceste funcţii le-a deţinut pînă la 13 iunie 1941, dată cînd agenţii secreţi ai NKVD-ului l-au arestat şi l-au dus în interiorul Uniunii Sovietice, soartă pe care a împărtăşit-o întreaga sa familie: Scachevici Natalia (soţia), Eufrosenia şi Iulia (fiicele). Aceste date au fost oferite de preotul Pavel Dănilă, parohul de atunci al bisericii Cimitirului Ortodox din Chişinău şi funcţionarul Gheorghe Şabaev, domiciliat în Chişinău, str. Ştefan cel Mare 34⁸³.

Grimalschi Valentin, în vîrstă de 40 de ani, locuia cu soţia, Elena şi fiul, Vladimir, în oraşul Ismail. În scopul repatrierii a venit cu familia în Chişinău (str. Blocul Moldovenesc 125). Fiind fiu de preot, a fost mereu persecutat, iar pe 13 iunie 1941 a fost deportat cu întreaga familie. Aceste mărturii aparţin preotului Leonid Grimalschi din com. Mereşeni (jud. Soroca), tatăl celui deportat, subchirurgului Iosif Regulschi din Chişinău şi inginerului Petre Budeanu, şeful Serviciului Tehnic din oraşul Ismail⁸⁴.

Sîrf Ilie (n. 13.07.1890, în com. Tomai, jud. Tighina) a fost deportat împreună cu feciorul său, Dimitrie Sîrf, în vîrstă de 23 de ani, pe motiv că au fost găsiţi ascunşi la o rudă, sărbătorind Sfintele Paşti. Ilie Sîrf a satisfăcut serviciul militar (contingentul 1912) sub dominaţia ţaristă, a luat parte la primul Război Mondial, după care s-a ocupat cu agricultura. S-a căsătorit în 1909, a avut 4 copiii. Era neştiutor de carte⁸⁵.

La 13 iunie 1941, la orele 10 ziua, au fost arestaţi de agenţii NKVD-ului, duşi în închisoarea din Comrat, apoi la gara din Româneşti, de unde au fost deportaţi în Siberia, următorii creştini din com. Avdarma, jud. Tighina:

Chirovici Andrei H. (n. 01.11.1860, în com. Feraponteni, jud. Tighina) a fost primar în timpul primului Război Mondial (1916) în com. Avdarma, acelaşi judeţ şi consilier bisericesc. Sub ocupaţia sovietică a combătut stilul vechi şi i-a criticat pe ţăranii leneşi. Împreună cu Chirovici Andrei au mai fost deportaţi fiul Iacov (30 de ani), nora Paraschiva I. Carp (Chirovici) de 29 de ani, nepoţii Constantin (12 ani), Teodor (7 ani), Simion (4 ani). Aceste declaraţii aparţin fiilor sus-numitului, Ioan şi Dumitru Chirovici⁸⁶;

Casîm Gheorghe D. (n. 04.02.1901, în com. Avdarma). A făcut serviciul militar 3 ani, devenind caporal. A fost şi consilier bisericesc. Au mai fost deportaţi: Ioana Gh. Trandafilov (Casîm), a doua soţie (n. 1900); fiul Teodor (19 ani); soţia lui Teodor, Ana I. Panciu (Casîm) de 19 ani; fiica Alexandra (16 ani); fiul Vladimir (13 ani); fiul celei de-a doua soţii, Mihail Ciacurta, de 13 ani. Acestea sunt mărturiile tatălui celui deportat, Dumitru N. Casîm⁸⁷;

Casîm Mihail N. (n. 20.06.1879, în com. Avdarma), a fost consilier bisericesc din anul 1937, iar din 1939 pînă la 14 aprilie 1941 – epitrop, cînd a predat cheile bisericii lui Dumitru Taucci, nemaiputînd suporta prigoana bolşevică şi neavînd de unde plăti impozitul prea mare pentru biserică. I s-a incriminat că a fost primar (1938), epitropul bisericii şi „culac”. Împreună cu el au fost deportaţi şi soţia Maria Mutaf (n. 1878), fiica Ecaterina (n. 26.10.1923), fii Matei (n. 12.12.1912) şi Vladimir (n. 1915), soţia lui Vladimir, Maria Topciu (n. 1915, în com. Tomai). Această mărturie aparţine lui Casîm Dumitru N., fratele lui Mihail Casîm⁸⁸.          

Cazmalî Andrei Dumitru (n. 1877, în com. Avdarma) a fost dascăl la biserică din tinereţe. În perioada 1918-1923 a fost primar. Mai tîrziu a făcut politică cuzistă, fiind ales secretar la primărie. Împreună cu acesta au fost deportaţi fiul Dumitru (n. 1906), nora Eufimia Panciu (Cazmalî, n. 1907), nepoţii Nicolae (n. 1923), Nadejda (n. 1925) şi Gheorghe (n. 1930). Informaţiile au parvenit de la Iancioglu Vasile I., ginerele lui Andrei Cazmalî⁸⁹.

Teodorov Anatolie (n. 1898 sau 1899, căci în 1922 avea 23 de ani, hirotonit preot în 1920 pentru parohia Manta, jud. Cahul⁹⁰), preot din com. Tvardiţa, jud. Tighina, sub ocupaţia sovietică a venit în com. Petreşti din acelaşi judeţ, la insistentele rugăminţi ale creştinilor de aici. În noaptea de 28 spre 29 iunie 1941 a fost arestat de reprezentanţii NKVD-ului şi dus în închisoarea din Ceadîr-Lunga, unde a stat timp de o săptămînă în cele mai mizere condiţii: fără hrană, într-o cameră mică cu alte 40 de persoane cu ferestrele închise. Într-o zi de joi din luna iulie 1941 a fost deportat în interiorul Uniunii Sovietice. Mai tîrziu, din cauza durerii, mizeriei şi a bolii a murit soţia preotului Anatolie, rămînînd orfani şase copii (cel mai mic avea 5 ani). Aceste informaţii au fost oferite de învăţătoarea Lidia Stoicev din Petreşti, a cărui soţ a fost arestat şi deportat împreună cu părintele Anatolie⁹¹. Deportarea părintelui Anatolie era confirmată la 12 ianuarie 1944 şi de fiul acestuia, Teodorov Igor⁹².  

Barbos Pavel (n. 07.08.1885), hirotonit preot în 1911 pentru parohia Feteşti, jud. Hotin⁹³, unde a slujit pînă în noiembrie 1940, cînd a venit la Chişinău pentru a se înscrie în lista de repatriere. De atunci a slujit la biserica „Sf. Constantin şi Elena” din suburbia Visterniceni. La 29 iunie 1941 a fost arestat, de atunci nemaiştiindu-se nimic despre el (mărturia fiului său, Victor)⁹⁴.

Nicanov Boris (n. 1906, în Chişinău), vînzător de icoane, soţia sa, Nicanov Alexandra (n. 1912, în Chişinău) şi fiica, Lidia (n. 1934, în Chişinău), domiciliaţi în Chişinău (stradela Caucaz 8), au fost duşi în interiorul Imperiului Sovietic după începerea războiului de eliberare⁹⁵.

Preot Alexandru Guțuleac

Va urma