Nu e destul să te spovedeşti odată pe an

Vin la mine la spovedit oameni care se spovedesc din an în an şi la toţi le spun că nu e destul. Nu e destul să te spovedeşti odată pe an.

Nu ştiu ce le-aş putea spune acelora care se spovedesc şi mai rar decât odată pe an. De obicei când vine cineva la mine, totdeauna îi spun că trebuie să se spovedească cel puţin în toate cele patru Posturi. Se întâmplă însă că vin unii care s-au spovedit anul trecut, de pildă în Postul Paştilor, şi zic: când te-ai spovedit ultima dată? – aceasta-i întrebarea generală pe care o pun totdeauna. Şi îmi spune: „Anul trecut în Postul Paştilor”. Şi zic: la cine te-ai spovedit? Zice: „La dumneavoastră”.

Măi frate, dar nu ţi-am spus eu – că eu ştiu, că le spun la toţi – să te spovedeşti mai des decât odată pe an? „Mi-aţi spus părinte, dar acuma ce să fac, a trecut anul şi nu m-am spovedit”. Şi la aceştia aşa le spun, că dacă tot aşa fac şi în anul viitor, atunci la mine să nu mai vină, pentru că eu nu sunt dispus să mă ocup de oameni care sunt nepăsători faţă de lucrurile lui Dumnezeu.

De obicei întreb: de ce nu te spovedeşti? Unii spun că nu au timp, sunt puţini aceia care recunosc că din neglijenţă. Mai zic: nu te spovedeşti pentru că nu ai păcate sau nu crezi în eficacitatea spovedaniei? Spun: „Ba da părinte, am păcate”. Atunci de ce le tragi un an de zile după tine ca să te spovedeşti numai în Postul Paştilor? Pe unii îi mai întreb că dacă într-un an nu ar fi Paşti şi Postul Paştilor, s-ar mai spovedi în anul acela? Bineînţeles că la aceasta oamenii răspund: „Părinte, nu m-am gândit la asta”. Şi atunci le spun eu că m-am gândit eu pentru ei şi că în anul acela nu s-ar spovedi. Dacă se spovedesc numai în Postul Paştilor cum să te spovedeşti într-un an în care nu e Postul Paştilor?

Arhimandritul Teofil Părăia, Prescuri pentru cuminecături, Editura Arhiepiscopiei Timișoarei, 1998