Nu îmi vine să mă rog seara

— Nu îmi vine să mă rog seara. Cum să mă pregătesc pentru rugăciune?

— Nu vrei să te rogi serile pentru că tu doar rosteşti rugăciunile, nu te rogi de fapt. Şi de aceea le resimţi ca pe o povară.

Nu ai nici o dorire să fii cu Cel pe care Îl iubeşti pentru că cel pe care îl iubeşti eşti chiar tu însuţi. Şi de aceea nu vrei să te rogi. Pentru că eşti obosit şi cauţi odihnă şi confort pentru tine însuţi. Şi rugăciunea te îndepărtează de tine însuţi (şi de nevoile tale imediate). Deci nu vrei să o faci. Este timpul tău în care îţi porţi ţie de grijă. Ai făcut atât de multe pentru atât de mulţi în timpul zilei aşa că acum nu mai ai timp, eşti prea obosit.

Ţineţi minte cum era când credeaţi că sunteţi îndrăgostiţi de cineva? Şi indiferent de ce ai fi făcut ziua întreagă, abia aşteptai să-l vezi la sfârşitul zilei? Nu-ţi păsa dacă ai dormit sau nu, dacă stăteai în zăpadă să vorbeşti cu el şi îngheţai de frig… Pentru că nu voiai să-l părăseşti. Şi chiar dacă ştiai că trebuie să te trezeşti dimineaţa, nu-ţi păsa cât de târziu ai fi rămas cu el. Pentru că credeai că-l iubeşti…..

Te-ai ruga dacă L-ai iubi pe Domnul! Ai da fuga acasă pentru a fi cu El… În loc de ”Oooh, iar trebuie să o iau de la capăt cu rugăciunea…” Dacă te-ai fi gândit la El toată ziua, nu ar fi fost o problemă. Dar tu te-ai gândit doar la tine toată ziua. Şi tu Îl vezi pe Domnul ca pe încă unul de care trebuie să te îngrijeşti înainte de a avea ceva timp şi pentru tine!

Pr. Joachim Parr din New York, convorbire la Mănăstirea Optina, 2014

Traducere de Alina Nistor

apostolatintarafagarasului.blogspot.com