Nu răzbunarea îi liniștește pe vrăjmași, ci rugăciunea pentru ei

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre gândul rău şi iertarea vrăjmaşului

Un frate din Libia a venit la ava Siluan, în muntele Panefo şi i-a zis lui: „Ava, am un vrăjmaş, care mi-a făcut multe rele, că şi ţarina mea, când eram în lume, mi-a răpit-o şi de multe ori s-a purtat ca un vrăjmaş. Iar, acum, a pornit şi oameni otrăvitori, ca să mă omoare. Am, oare, voie să-l dau la dregător?” Zis-a lui bătrânul: „Fă, fiule, precum crezi”. A zis fratele: „Cu adevărat, ava, de va fi pedepsit, se va folosi mult sufletul lui”. Răspuns-a bătrânul: „Fă, fiule, cum socoteşti”. Şi a zis fratele: „Să ne ridicăm, părinte, să facem rugăciune şi voi merge la dregător”. Deci, ridicându-se şi rugându-se amândoi, când au ajuns să zică: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri,” a zis bătrânul: „Şi nu ne ierta nouă greşelile noastre, precum nici noi nu iertăm greşiţilor noştri.” Şi a zis bătrânului fratele: „Nu aşa, părinte.” Iar bătrânul a zis: „Ba aşa, fiule, de vreme ce, cu adevărat, vei voi să mergi la dregător, ca să-ţi facă ţie răzbunare, eu altă rugăciune nu-ţi voi face ţie.” Şi, punând metanie, fratele a iertat pe vrăjmaşul său. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor ! Amin.

Din proloage